Tinerii sunt invitaţi să construiască pe stâncă
27.05.2006, Cracovia (Catholica) - În această după-amiază, după ce a vizitat Catedrala Wawel din Cracovia, Sfântul Părinte a mers cu papamobilul la Parcul Blonie, unde s-a întâlnit cu tinerii. După un salut pronunţat de Cardinalul Stanislaw Dziwisz, Arhiepiscop de Cracovia, şi mărturiile a câtorva tineri, Papa a citit un discurs în faţa unei mulţimi de aproximativ un milion de persoane, venite în parc special pentru el.
„Prietenii mei”, a început Papa, „în inima fiecărui om se află dorinţa de a avea o casă. Cu atât mai mult în inima tânărului există dorinţa fierbinte de a avea o casă proprie, stabilă. […] Este dorinţa de a avea o casă de care să poţi fi mândru. […] Aceasta nu este decât dorinţa unei vieţi depline, fericite, reuşite. Nu vă fie teamă de această dorinţă! Nu o îndepărtaţi! Nu vă descurajaţi când vedeţi case dărâmate, dorinţe zădărnicite, nostalgii stinse. Dumnezeu Creatorul, care inspiră în inima tânărului dorinţa imensă de fericire, nu îl abandonează apoi în procesul anevoios de construire a acelei case care se cheamă viaţă.”
„Cum să construiesc acea casă numită viaţă? Isus […] ne îndeamnă să construim pe stâncă. Numai în acest fel, de fapt, casa nu se va prăbuşi. Dar ce înseamnă să construieşti casa pe stâncă? A construi casa pe stâncă înseamnă, mai întâi de toate, să construieşti pe Cristos şi împreună cu Cristos.” Înseamnă „să construieşti pe temelia care se cheamă `iubire răstignită`.” Cristos, a adăugat Papa Benedict, „cunoscându-ne mai bine decât noi înşine, ne spune: `Tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc`. Înseamnă să construieşti cu Cineva care rămâne întotdeauna fidel, chiar dacă noi nu suntem fideli, pentru că El nu se poate nega pe sine. Înseamnă să construieşti cu Cineva care se apleacă în continuu asupra inimii rănite a omului şi îi spune: `Nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!`. Înseamnă să construieşti cu Cineva care, din înaltul crucii, îşi întinde braţele şi repetă pentru întreaga veşnicie: `Omule, eu îmi dau viaţa pentru tine, pentru că te iubesc!`”
Papa a căutat să îi încurajeze apoi pe tineri: „Să construieşti pe stâncă înseamnă, de asemenea, să construieşti pe Cineva care a fost respins. […] Faptul de netăgăduit al alegerii lui Isus de către Dumnezeu nu ascunde misterul răului, din cauza căruia omul este capabil să îl respingă pe Cel care l-a iubit până la sfârşit. Respingerea lui Isus […] continuă în istoria omenirii, ajungând până şi în timpurile noastre. […] Adesea Isus este ignorat, luat în râs, proclamat rege al trecutului, dar nu al prezentului şi cu atât mai puţin al viitorului. Este pus deoparte, în debaraua de întrebări şi de persoane despre care nu trebuie să se vorbească în public cu voce tare. Dacă în construcţia casei vieţii voastre îi întâlniţi pe cei care dispreţuiesc temelia pe care voi construiţi, nu vă descurajaţi! O credinţă puternică trebuie să treacă prin încercări. O credinţă puternică trebuie să crească mereu. Credinţa noastră în Isus Cristos, pentru a rămâne ca atare, trebuie să se confrunte deseori cu lipsa de credinţă a celorlalţi.”
Repetând întrebarea „Ce înseamnă să construieşti pe stâncă?”, Papa Benedict a explicat tinerilor diverse aspecte despre credinţă. La final le-a spus: „Dragi prieteni, meditând cuvintele lui Cristos ce descriu stânca drept fundament potrivit pentru casă, nu putem să nu observăm că ultimul cuvânt este unul de speranţă. Isus spune că, în ciuda dezlănţuirii elementelor naturii, casa nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pe stâncă. În acest cuvânt al Său se află o încredere extraordinară în tăria temeliei, o credinţă care nu se teme de obstacole pentru că este confirmată de moartea şi învierea lui Cristos. […] Dragi prieteni tineri, teama de nereuşită poate uneori bloca chiar şi visele cele mai frumoase. […] Împreună cu Isus, spuneţi acestei temeri: `Nu se poate prăbuşi o casă întemeiată pe stâncă!` Împreună cu Sfântul Petru, spuneţi tentaţiei îndoielii: `Cine crede în Cristos nu va fi înşelat!`”
