Scrisoare către medicii ginecologi
01.06.2006, Bucureşti (Catholica) - Asociaţia Provita Media din Bucureşti a difuzat pentru 1 iunie o scrisoare către medicii ginecologi, pentru „a atrage atenţia oamenilor asupra greutăţilor la care sunt supuşi copiii nenascuţi şi chiar născuţi în România”. „E o zi de sărbătoare şi inimile oamenilor sunt mai deschise”, scrie Larisa Iftime, preşedinta Asociaţiei. Cităm în cele ce urmează conţinutul integral al scrisorii.
Doamnă doctor, domnule doctor, vă rugăm ca în această zi frumoasă, de 1 Iunie, cunoscută în toată lumea ca o zi dedicată copilului, să nu faceţi vreun avort. Mai ales un medic are date ştiinţifice suficiente ca să-şi dea seama că un copil din burta mamei este un copil care trăieşte, simte, se bucură şi va deveni matur ca noi. Tehnologia modernă are posibilitatea să arate oamenilor, în diferite stadii ale sarcinii, felul cum se bucură de viaţă un copil în burta mamei sale. El se bucură într-un mod cu totul asemănător ca noi, cei născuţi.
Geneticienii ştiu, prin ştiinţa lor nobilă, că, de la concepţie, un copil are toată zestrea genetică ce-i permite să aibă o evoluţie firească de la concepţie, până la maturitate. Prin vocea dvs., aceste lucruri ar căpăta o mai mare greutate. Mamelor, care în ziua de 1 iunie vin în cabinetele dvs. pentru avort, spuneţi-le aceste adevăruri. Desigur, că, dacă avem un dram de credinţă, toate aceste date vin să ne confirme sentimentul cu care ne-am născut, acela că un om este om de la concepţie, din burta mamei. Omul este un dar făcut peste puterile noastre, făcut de Dumnezeu nouă, dar pe care trebuie să-l preţuim cu toată iubirea de care dă dovadă sufletul nostru.
În România, mai ales după 1990, a fost vărsat prea mult sânge de copil. Datele pe care le avem (http://www.provita.ro) arată că mai mult decât oriunde în lume, femeile românce, ca şi cei din jurul lor, taţi, bunici, medici, au pe conştiinţă copii omorâţi prin avort. Actualmente, statisticile arată că femeile au 3-4 avorturi în toată perioada fertilă. Omul, în orice moment al vieţii sale, se poate îndrepta cu faţa spre Dumnezeu. Mărturisirea, în primul rând, îl poate ajuta să scape de povara din suflet.
Este momentul ca şi dvs. să daţi o mână de ajutor la îndreptarea lucrurilor din România. Poziţia dvs. de medic, mai ales de medic ginecolog, are o mare însemnătate pentru informarea celorlalţi, în legătură cu avortul. Dar cel mai important lucru pe care îl puteţi face este să mărturisiţi public şi să nu mai faceţi avorturi. Ştim că vă cerem un lucru foarte important pentru cariera dvs. Poate pentru că veniturile familiei dvs., de care depind copiii dvs., ar putea fi puse în pericol. Cu atât mai mult, gestul dvs. va avea o greutate şi mai mare. Iar dacă veţi reuşi, veţi fi un om aproape mântuit.
Noi, prin această scrisoare, nu facem decât să vă rugăm ca, cel puţin în această zi de 1 Iunie, zi în care ar trebui să ne gândim atât la copiii născuţi, cât şi la cei nenăscuţi cu aceeaşi măsură a dragostei noastre, să nu faceţi avorturi. Să vă ajute Dumnezeu!
Frumos. Domnul sa-i binecuvanteze pe inspiratorii acestei scrisori si mai ales pe medicii care practica avorturi sa le inmoaie Domnul inima si sa le lumineze mintea.