Din Bihor în Kefalonia: un preot român pentru greci (II)
04.06.2006, Argostoli (Catholica) - Revista electronică „Lumea Catholica„ a publicat în ultimul număr un interviu cu pr. Cristian Vereş, plecat din Eparhia greco-catolică de Oradea pentru a servi o comunitate greco-catolică din Grecia. După o perioadă de acomodare cu limba, ritul, obiceiurile ţării gazdă, pr. Vereş a fost numit paroh în Argostoli. Din lungul interviu am selectat câteva fragmente, pe care le prezentăm în două ştiri. Astăzi a doua parte (integral aici).
– Cum se simte concret faptul că Biserica Catolică din Grecia este minoritară? Care sunt relaţiile ei cu Biserica Ortodoxă?
– După cum spuneam, până nu de mult, a fi catolic în Grecia nu a fost prea uşor, graţie în speţă clerului ortodox, care propagă încă mentalitatea din 1054. Totuşi, chiar şi în plină Ortodoxie, minoritatea catolică a putut exista şi trăi. Înainte de venirea Papei Ioan Paul al II-lea în Grecia, Ierarhia catolică se temea ca relaţia cu ortodocşii, oricum rece, de până atunci, să nu devină şi mai rece şi chiar mai duşmănoasă. Dar din fericire nu a fost aşa. În ciuda manifestaţiilor antipapale organizate de nişte clerici extremişti la Atena, în 2002, împreună cu nişte oameni manipulaţi, vizita Sfântului Părinte a avut un efect pozitiv în ce priveşte relaţia între cele două Biserici. De atunci catolicii sunt totuşi altfel priviţi în societate, chiar dacă uneori se mai aude de discriminare.
Greşită este şi mentalitatea Guvernului elen, care nici până astăzi nu i-a acordat Bisericii Catolice un statut juridic, chiar constituţia elenă numind-o xeno dogmă. Şi ne aflăm într-o ţară membră a Uniunii Europene. Există încă acea mentalitate că cine este grec trebuie să fie ortodox. Ce cunoscută expresie şi la noi, românii! Neavând un statut juridic, normal că Biserica Catolică nu e sprijinită deloc de Stat. Clericii catolici nu au drept de salarizare de la Stat. Şi totuşi, Biserica Catolică trăieşte, există, chiar fiind doar un punct în cerc. Cam astfel se poate caracteriza Biserica Catolică Greacă: un punct într-un cerc.
Interesant este aspectul celebrării Paştelui în Grecia. Paştele este celebrat împreună cu ortodocşii. Un motiv îl constituie căsătoriile mixte, dar este desigur şi dorinţa de a fi mai uniţi, dorinţa unităţii celor două Biserici, în lumina Învierii. Cel puţin la Kerkyra, de Vinerea Mare, anul acesta s-au făcut atât procesiuni ortodoxe, cât şi catolice. Lumea ne-a primit şi pe noi catolicii în timpul procesiunii cu acelaşi respect cu care au privit epitaful ortodox. Dorinţa unităţii la nivel local este evidentă. Sperăm pe viitor să fie şi mai fructuoasă.
– Ce înseamnă de fapt Biserica Catolică din Grecia? Ne-aţi putea prezenta pe scurt Biserica în care vă desfăşuraţi acum activitatea?
– Deşi minoritară în Grecia, Biserica Catolică de aici cuprinde mai multe rituri: sunt şi greco-catolici la Atena, sunt şi armeni catolici. Însă într-un număr nu prea mare. Ierarhia catolică este formată din şase Ierarhi. Sunt deci şase Episcopi şi aproximativ 60-70 de preoţi, pe lângă diferite ordine şi congregaţii. Diecezele sunt următoarele: Arhiepiscopia de Corfu-Zakinthos-Kefalonia; Vicariatul apostolic de Thesaloniki; Arhiepiscopia de Naxos-Tynos-Kiosc; Arhiepiscopia de Atena şi Rodos; Episcopia de Syros-Santorin-Creta; Exarhatul de rit bizantin Atena; Ordinariatul armeano-catolic Atena.
Nu pot să nu menţionez foarte buna relaţie dintre ortodocşii şi catolicii din Syros. Cei doi Ierarhi anual redactează împreună pastoralele praznicelor mari, se întâlnesc des, sunt cu adevărat prieteni, caută cu adevărat unirea unul cu altul, pe calea iubirii. Sigur, pe plan diplomatic şi în celelalte Dieceze relaţia este acceptabilă. De multe ori însă se constată o teamă faţă de catolici, mai ales faţă de clerul catolic, mult mai instruit decât cel ortodox. Pe undeva şi acest aspect ar putea sta la baza extremismului unor clerici ortodocşi. Nu toţi sunt la fel. Sunt mulţi preoţi ortodocşi care privesc altfel Biserica Catolică. Am legat chiar eu prietenii cu unii, fiind oameni extraordinari. Este bine totuşi că fiecare Ierarh catolic caută apropierea cu Ortodoxia. În multe privinţe, Biserica Catolică este – am putea spune – mult prea deschisă faţă de Ortodoxie. Problema din punct de vedere ecumenic este însă de partea ortodoxă. Deocamdată nu s-a ajuns la un ecumenism oficial. Sperăm în viitor să fie totuşi altfel.
