Un film dedicat sfântului Anton de Padova în sălile de cinema din Italia

09.06.2006, Roma (Catholica) - Începând de vineri, 9 iunie 2006, în sălile de cinema din Italia rulează filmul „Antonio, guerriero di Dio – Anton, luptătorul lui Dumnezeu”, un film captivant dedicat sfântului Anton de Padova, aflăm dintr-o ştire de pe situl Radio Vatican. „Portughez de origine, italian prin adopţie, universal prin faima sfinţeniei, cel mai popular şi mai renumit din întreaga lume, caracterizat printr-o spiritualitate puternică, intensă şi plină de bucurie şi de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni”, aşa este descris în această ştire Sfântul Anton. Regizorul italian Antonello Belluco a reuşit o operă fidelă şi de o eleganţă impunătoare.

Specialistul Radio Vatican în domeniu, Luca Pellegrini, spune: „În Europa anilor 1200 se vărsa sânge cu multă uşurinţă; viaţa, în ochii omului de atunci, avea o valoarea diferită de cea pe care i-o atribuim noi. Dar viaţa, în ochii lui Dumnezeu, era sacră atunci ca şi astăzi. Şi dacă trebuia purtat un război, sfinţii înţelegeau că e necesară lupta pentru a învăţa iubirea faţă de Dumnezeu, pentru a-i apăra pe cei mai din urmă, a-i primi pe cei oprimaţi, a ierta pe cei păcătoşi. Anton, Sfântul, se luptă pentru Dumnezeu: prin cuvânt, cu limba, prin gesturi – deci cu trupul – cu voinţă şi credinţă. Atrage după sine, prin dorinţa nepotolită de dreptate şi de Evanghelie, el, tulburat, în schimb, de suferinţa, de slăbiciunea sa şi a celor sărmani care-l înconjoară”.

„Într-o lume zguduită de eroisme şi brutalităţi, de pietăţi ascunse şi cruzimi evidente”, continuă Luca Pellegrini, „Anton se străduieşte fără cruţare să facă cunoscut lumii pe Dumnezeu şi vestea cea mai frumoasă. Filmul, pe care Antonello Belluco, scriitor şi regizor, îl dedică Sfântului, Padovei şi credincioşilor, este plin de această credinţă, de bucurie şi de durere, de clar-obscururi tipice „epocii fierului”, adică zăngănitului armelor. Femei şi bărbaţi, copii şi preoţi, nimeni nu rămâne indiferent la acel cuvânt pe care actorul spaniol Jordi Mollà îl rosteşte cu accent voit portughez, pământul natal al lui Anton. Întâlnirea sa cu Francisc din Assisi este emoţionantă; cea cu Papa Grigore al IX-lea, interpretat de carismaticul Arnoldo Foà, solemnă şi problematică”.

Regizorul Antonello Belluco a declarat despre acest dificil proiect cinematografic: „Anton, a fost pentru mine un bun prieten de când eram copil. Prin urmare, faptul de a-i studia viaţa pentru a ajunge să fac un film a fost şi o ocazie de a-l cunoaşte mai bine. Lucrul cel mai mare este că mi-am dat seama cât este el de aproape de mine atât cu gândul, cât şi cu felul de a acţiona. Şi acest lucru m-a făcut să-l simt şi mai aproape. Deoarece mi-am dat seama că Anton nu a fost doar un mare luptător – dacă vrem să-l numim astfel – pentru a rămâne în temă cu titlul filmului; dar a fost şi continuă să fie un exemplu şi pentru vremurile de azi. Deci, Anton era important în 1200 dar e important încă şi azi. Nu este numai sfânt taumaturg, făcător de minuni, ci este un sfânt care ar trebui să fie exemplu pentru multe persoane în viaţa lor zilnică. (…) Lucrul cel mai mare în Anton a fost gratuitatea, adică faptul de a se dărui, de a da totul cu mare iubire în numele lui Dumnezeu, fără a primi în schimb nimic”.