Trei cărţi noi propuse de Editura „Presa Bună”

25.06.2006, Iaşi (Catholica) - „Vademecum. Meditaţii, predici, consideraţii”, „Zatti, părintele săracilor” şi „Benedetta” sunt trei noi cărţi apărute la Editura „Presa Bună” din Iaşi. Toate pot fi comandate prin librăria „Presa Bună” de pe Ercis.ro şi Catholica.ro. Prima lucrare, aflăm de pe situl Diecezei de Iaşi, este scrisă de pr. Anton Dancă, fiind, cu cele 300 de pagini, un instrument de lucru pentru preoţi şi cateheţi, îndeosebi, dar şi pentru oricine doreşte să aprofundeze tainele credinţei creştine. Având secţiuni dedicate rugăciunilor către Isus, către Maica Domnului, consideraţii despre cultura Bibliei, meditaţii despre spiritualitatea Vechiului Testament, predici despre cărţile Noului Testament, capitole speciale dedicate profeţilor şi hagiografilor, cartea se încheie cu o bibliografie care se constituie astfel ca un punct de plecare pentru noi aprofundări.

„Zatti, părintele săracilor” este povestea vieţii lui Zatti Artemide Desiderio, pe care o prezintă Enzo Bianco în 58 de pagini. La 17 ani, împreună cu familia, a emigrat în Argentina, unde, treptat, a fost atras de spiritualitatea saleziană şi la vârsta de 20 de ani a devenit aspirant. În timp ce îngrijea un frate bolnav de tuberculoză, el însuşi a contractat această teribilă boală şi a fost mutat în localitatea Viedma, într-o casă saleziană. A făcut prima profesiune ca salezian în 1908 şi a făcut voturile perpetue în 1911. Fiindcă primise vindecarea prin intervenţie divină, s-a dedicat îngrijirii celor bolnavi şi muncii în spital. A murit în urma complicaţiilor intervenite după o cădere de pe o scară, de la mare înălţime. La 14 aprilie 2002, Papa Ioan Paul al II-lea l-a proclamat fericit. Traducerea cărţii a fost făcută de pr. Anton Bişoc după originalul în italiană: „Zatti, parente dei poveri”, de Enzo Bianco, Editore Elledici, 2002.

Maria Grazia Dantoni, autoarea cărţii „Benedetta”, propune în cele 50 de pagini ale celei de-a treia noutăţi editoriale o prezentare emoţionantă a vieţii celei care a fost Benedetta Bianchi Porro (1936-1964). Încă de tânără, a fost lovită de o boală teribilă, care, treptat, i-a produs surzirea, orbirea şi, în cele din urmă, paralizia totală. În suferinţă a găsit mângâierea credinţei pe care a profesat-o cu bucurie până la sfârşitul vieţii. Deşi foarte grav bolnavă, a întreţinut raporturi epistolare cu oricine avea nevoie de mângâiere. A murit la vârsta de 28 de ani. După moartea sa, viaţa şi scrierile ei au devenit exemplu de credinţă, iar la 23 decembrie 1993 a fost declarată venerabilă prin promulgarea decretului prin care Biserica recunoaşte caracterul eroic al virtuţilor sale. Traducerea cărţii a fost făcută tot de pr. Anton Bişoc, după originalul în italiană: „Benedetta. Sintesi biografica a cura di Maria G. Dantoni”, Editrice Stilgraf, Cesena.