Văzând chipul Mariei putem vedea frumuseţea lui Dumnezeu
15.08.2006, Vatican (Catholica) - În ziua de marţi, 15 august 2006, înainte de rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată cu pelerinii, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Sfânta Liturghie pentru solemnitatea Înălţării Preasfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer în biserica parohială Sf. Toma de Villanova din Castelgandolfo, aflăm dintr-o ştire de pe situl Radio Vatican. Pontiful a afirmat că în chipul Fecioarei Maria putem vedea frumuseţea lui Dumnezeu şi, după exemplul ei, putem trăi iubirea lui Dumnezeu care întotdeauna învinge răul.
La omilia, rostită liber fără text, Sfântul Părinte a subliniat faptul că Maria ne arată că nu ura, ci iubirea lui Dumnezeu învinge în istorie şi, cu această iubire, prevalează pacea. Referindu-se la prima lectură luată din cartea Apocalipsului Sfântului Ioan, Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că Dumnezeu învinge dragonul, balaurul, simbol al tuturor puterilor violenţei în lume. Această reflecţie a fost întărită de invocaţia către Maria pentru pacea între popoare: „Să o rugăm pe Maria, Regina Păcii, să vină în ajutor pentru biruinţa păcii, astăzi”.
Maria, a afirmat Pontiful, este Fericită pentru toate neamurile deoarece a crezut, „pentru că unită cu Dumnezeu, trăieşte cu Dumnezeu”. Maria, a continuat, „a pregătit aici pe pământ locuinţa pentru Dumnezeu cu trup şi suflet” şi „a deschis pământul pentru cer”. Acesta, a explicat Papa, este conţinutul dogmei Înălţării în slava cerească a Preasfintei Fecioare”. În continuare, a subliniat semnificaţia fundamentală a cuvintelor Elisabetei către Mama lui Dumnezeu: „Fericită este aceea care a crezut”: „Primul şi fundamentalul act pentru a găsi locuinţă în Dumnezeu şi pentru a afla astfel fericirea definitivă este a crede. Este credinţa, credinţa în Dumnezeu, acel Dumnezeu care s-a arătat în Isus Cristos şi s-a făcut auzit în Cuvântul divin al Sfintei Scripturi”.
A crede, a mai spus Papa, „nu înseamnă a adăuga o opinie la altele”. Dacă Dumnezeu nu există, de fapt, „viaţa este goală, viitorul este gol”. În schimb, dacă Dumnezeu există, „totul e schimbat, viaţa e lumină, viitorul nostru e lumină şi avem orientarea pentru modul de a trăi”. Maria, pe lângă acest „act fundamental al credinţei, care este un act vital”, adaugă în cântarea Magnificat: „Milostivirea lui dăinuie din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul”. Ea vorbeşte, deci, despre „timor Dei”, „teama de Dumnezeu”, o teamă, a explicat Sfântul Părinte, care nu este angoasă, întrucât ca fii „nu avem frică chinuitoare faţă de Tatăl”.
„Teama de Dumnezeu este acel sentiment de responsabilitate pe care trebuie să îl avem, responsabilitatea pentru partea de lume care ne este încredinţată în viaţa noastră. Responsabilitatea de a administra bine această parte de lume care suntem noi şi astfel a servi pentru edificarea justă a lumii, a servi pentru biruinţa binelui şi a păcii”. Într-o biserică parohială plină de credincioşi, care s-au rugat pentru pace în Orientul Mijlociu, Papa a reafirmat că „tocmai văzând chipul Mariei” putem vedea „frumuseţea lui Dumnezeu, bunătatea Sa, îndurarea Sa”.
