Papa va merge în pelerinaj la Sanctuarul „Sfintei Feţe”
21.08.2006, Vatican (Catholica) - Biroul de Presă al Vaticanului a anunţat sâmbătă că Papa Benedict al XVI-lea va face un pelerinaj la Sanctuarul „Sfintei Feţe” din Manoppello, lângă Pescara, în regiunea italiană Abruzzo. Data pelerinajului este 1 septembrie, într-o zi de vineri, informează Radio Vatican. Sfântul Părinte ar urma să ajungă la sanctuar cu elicopterul pentru o vizită care va dura toată dimineaţa.
În sanctuarul deservit de părinţii franciscani capucini se venerează „Sfânta Faţă”, un văl subţire purtând chipul unui bărbat cu părul lung şi barba împărţită, obrajii inegali, cel stâng prezentând o tumefacţie accentuată, având pupilele deschise în mod neuniform şi privirea îndreptată în sus. Culoarea dominantă este maro, cu buzele de un roşu pal. Vălul nu prezintă urme de pigmenţi de culoare: este vorba deci de o imagine „acheropita”, adică nefăcută de mână de om, nepictată, nici ţesută. Studiile iezuitului german pr. Heinrich Pfeiffer, informează Radio Vatican, au permis să se reconstituie originea şi istoria pe cât de aventuroasă pe atât de pasionantă a relicvei.
Punctul de plecare este suprapunerea perfectă ce există între chipul de pe Giulgiul din Torino şi cel din Manoppello, lucru care face să ne gândim că cele două imagini s-au format în acelaşi timp, în momentul depunerii trupului lui Isus în mormântul de la Ierusalim, când vălul a fost aşezat probabil în grabă deasupra Giulgiului. Despre cele întâmplate cu micul văl de dimensiunile 17/24cm după Înviere, părintele Pfeiffer formulează două ipoteze. Potrivit primei ipoteze, vălul l-ar fi avut Maica Domnului „căreia în revine de drept”. Ea l-ar fi purtat cu ea la Efes şi apoi de la Preasfânta Maria vălul a trecut la Apostolul Ioan şi a continuat drumul spre unele localităţi din Asia Mică. Conform celei de-a doua ipoteze, vălul ar fi rămas unit cu Giulgiul şi ar fi fost separat doar câteva secole mai târziu.
De curand am citit cartea „Giuglgiu din Torino„ si recunosc ca mi-a lasat un gust amar. Sunt student la Teologie si cred ca acest lucru m-a ajutat foarte mult sa privesc „printre randuri„. Cred ca este o carte care ar putea fi pusa pe aceeasi linie cu „Codul lui Davinci„. Sunt multe lucruri care de la departe apar ca neadevarate; si acest lucru de cei mai multi nu ewste sesizat. Cred ca s-a scris mult prea putin despre acest subiect; poate ca intr/adevar Biserica are retinerile ei in aceasta problema, insa cred ca ar trebui sa se raspunda cumva acestor `scrieri` care se pretind a fi in cautarea adevarului, insa nu fac altceva decat sa arunce cu `noroi` in Biserica. Ma bucur ca ati vorbit despre studiul parintelui Heinrich Pfeiffer si sper ca si de acum inainte acesta va fi un suiect care va interesa, si va oferi raspunsuri celor provocati de scrierile nu tocmai binevoitoare fata de Biserica. va multumesc.