Papa explică preoţilor cum să stea cu Isus
11.09.2006, Altotting (Catholica) - În predica de astăzi din Bazilica Sf. Ana, în cadrul Vecerniei celebrate cu seminarişti şi persoane consacrate din Bavaria, Papa Benedict s-a concentrat asupra temei vocaţiei. Pornind de la un pasaj din Evanghelia lui Marcu, Sfântul Părinte a spus că preoţii (şi persoanele consacrate), trebuie să „stea cu Domnul” şi „să fie trimişi de Domnul”. Ţinând cont de activismul care îi poate reţine pe unii preoţi de la „a sta cu Domnul”, Papa Benedict a căutat să răspundă întrebării: ce înseamnă de fapt a sta cu El?
„Sfântul Grigore cel Mare, într-o omilie a sa, spunea odată că îngerii, la orice distanţă s-ar duce în misiunile lor, se mişcă mereu în Dumnezeu. Sunt întotdeauna cu El. Plecând de la îngeri, Sfântul Grigore s-a gândit şi la Episcopi şi la preoţi: oriunde merg, ei trebui mereu `să stea cu El`. O ştim din experienţă: când preoţii, din cauza numeroaselor lor ocupaţii lasă stau tot mai puţin şi mai puţin cu Domnul, ei pierd în cele din urmă, în ciuda activităţii lor uneori eroice, forţa interioară care îi susţine. Ceea ce fac devine un activism gol. A sta cu El – cum se poate face aceasta? Ei bine, primul lucru şi cel mai important pentru preot este Liturghia zilnică, celebrată mereu cu profundă participare interioară. Dacă o celebrăm într-adevăr ca un om al rugăciunii, dacă ne unim cuvintele şi acţiunile cu Cuvântul care ne precede şi le lăsăm modelate de Celebrarea Euharistică, dacă la Împărtăşanie ne lăsăm cu adevărat îmbrăţişaţi de El şi îl primim – atunci stăm cu El.”
Pontiful a continuat: „Un alt mod fundamental de a sta cu El este Liturgia Orelor: în ea ne rugăm ca oameni conştienţi de nevoia de dialog cu Dumnezeu, pomenindu-i însă în rugăciune şi pe toţi ceilalţi care nu au timpul sau abilitatea pentru aceasta. Dacă dorim ca Celebrarea noastră Euharistică şi Liturgia Orelor să rămână pline de semnificaţie trebuie să ne dedicăm mereu din nou lecturii spirituale a Sfintei Scripturi; nu doar descifrării şi explicării cuvintelor din trecut, dar şi căutării cuvântului pe care Domnul mi-l adresează mie, personal, acum şi aici. Numai astfel vom fi capabili să purtăm Cuvântul inspirat celorlalţi, ca fiind Cuvânt prezent şi viu al lui Dumnezeu.”
„Un mod esenţial de a sta cu Domnul este Adoraţia euharistică. Altötting, graţie Episcopului Schraml, a obţinut o nouă `cameră a tezaurului`. Acolo unde altă dată se păzeau comorile trecutului, obiecte preţioase ale istoriei şi ale evlaviei, se află acum locul pentru adevăratul tezaur al Bisericii: prezenţa permanentă a Domnului în Preasfântul Sacrament. Domnul, într-una din parabolele Sale, ne povesteşte despre comoara ascunsă în câmp; cine o găseşte vinde toate averile sale şi cumpără câmpul, deoarece comoara ascunsă acolo depăşeşte orice altă valoare. Comoara ascunsă, binele mai mare decât orice alt bine, este Împărăţia lui Dumnezeu – este Isus însuşi, Împărăţia în persoană. În Ostia sacră este prezent El, adevărata comoară, mereu accesibilă pentru noi. Numai în adoraţia acestei Prezenţe învăţăm să îl primim cum se cuvine – învăţăm să ne Împărtăşim, învăţăm din interior celebrarea Euharistiei.”
Papa a citat-o apoi pe Edith Stein, sfânta copatroană a Europei: „Domnul este prezent în tabernacol cu divinitatea şi umanitatea Sa. El este acolo, nu pentru sine, ci pentru noi: deoarece bucuria Sa este să stea cu oamenii. Şi pentru că ştie că noi, aşa cum suntem, avem nevoie de apropierea Sa personală. Consecinţa pentru câţi se gândesc şi simt normal este aceea de a se simţi atraşi şi de a se opri acolo ori de câte ori pot, atâta timp cât pot” (Gesammelte Werke VII, 136f).
