Papa încurajează vocaţiile la preoţie şi călugărie

11.09.2006, Altotting (Catholica) - Înainte de a părăsi oraşul Altötting pentru a merge în oraşul său natal, Marktl am Inn, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat Vesperele împreună cu seminarişti, preoţi şi persoane consacrate din Bavaria. Serviciul liturgic de seară a fost celebrat în Bazilica Sf. Ana. După rugăciunile iniţiale şi psalmii cântaţi de un cor, Papa a vorbit audienţei, căutând să întărească vocaţiile celor prezenţi.

Sfântul Părinte a amintit la început cuvintele lui Isus din Evanghelia după Matei: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Lui”. Apoi a continuat: „De aceea ne-am adunat aici: să adresăm această cerere urgentă Domnului secerişului. Secerişul lui Dumnezeu este într-adevăr mare şi are într-adevăr nevoie de lucrători: în aşa numita Lume a Treia – America Latină, Africa şi Asia – oamenii aşteaptă vestitori care să le aducă Evanghelia păcii, vestea bună a Dumnezeului care a devenit om. Dar şi în aşa numitul Occident, aici între noi, în Germania, şi în mari teritorii din Rusia cu adevărat un seceriş mare ar putea fi strâns. Lipsesc însă oamenii care să fie dispuşi să lucreze în secerişul lui Dumnezeu. Astăzi este ca atunci când Domnului i s-a făcut milă văzând mulţimile care păreau ca oile fără păstor – oameni care probabil ştiau să facă multe lucruri, dar pentru care era greu să găsească un sens în vieţile lor. Doamne, priveşte la timpul nostru încercat de multe, care are nevoie de predicatori ai Evangheliei, de mărturisitori ai Tăi, de persoane care pot să indice căile spre trăirea `vieţii din plin`! Priveşte la această lume şi ai din nou milă! Priveşte la această lume şi trimite lucrători! Cu această cerere batem la uşa lui Dumnezeu; dar cu aceeaşi cerere şi Domnul bate la uşa inimilor noastre.”

În continuare Papa Benedict a descris „esenţa vocaţiei şi a preoţiei”, pornind de la un alt pasaj, acum din Evanghelia lui Marcu: „În episodul chemării celor Doisprezece, Marcu spune: `A constituit Doisprezece, ca să fie cu El şi să-i trimită`. Ca să stea cu El şi ca să fie trimişi, să meargă în lume – aceste două lucruri merg împreună şi, împreună constituie esenţa vocaţiei, a preoţiei. A sta cu El şi a fi trimis – două lucruri inseparabile. Numai cine stă `cu El` învaţă să îl cunoască şi poate să îl vestească cu adevărat. Oricine stă cu El, nu păstrează pentru sine ceea ce a găsit, ci caută să îl comunice. Aşa s-a întâmplat cu Andrei, care i-a spus fratelui său, Simon: `L-am găsit pe Mesia`. `Şi l-a dus la Isus`, adaugă evanghelistul.” Revenind la problema secerătorilor puţini, Papa a invitat la Adoraţia Euharistică, invitându-ne: „Să ne placă să stăm cu Domnul! Acolo putem vorbi cu El despre orice. Putem să-i expunem întrebările noastre, preocupările noastre, neliniştile noastre. Bucuriile noastre. Recunoştinţa noastră, dezamăgirile noastre, cererile noastre şi speranţele noastre. Acolo putem să îi repetăm mereu: `Doamne, trimite lucrători în secerişul Tău! Ajută-mă să fiu un bun lucrător în via Ta!`”

În încheiere Pontiful a amintit de exemplul dat de Sf. Konrad, născut în Bavaria în 1818 şi adormit întru Domnul în 1894. Sf. Konrad a fost timp de 40 de ani portar la Sanctuarul de la Altötting. „Aici, la Altötting, ne gândim, evident, în mod particular la bunul frate Konrad. El a renunţat la o mare moştenire, pentru că voia să-l urmeze pe Isus Cristos fără rezerve şi să fie total cu El. Aşa cum Domnul propune în parabolă, el a ales pentru sine cu adevărat ultimul loc, acela al umilului frate portar. Ca portar la intrare a realizat ceea ce Sfântul Marcu ne spune despre apostoli: acel `a sta cu El` şi `a fi trimis` spre oameni. Din chilia sa putea să privească spre tabernacol, `să stea cu El` mereu. Din această contemplaţie a învăţat bunătatea inepuizabilă cu care trata lumea ce aproape neîntrerupt bătea la poarta sa – uneori mai degrabă răutăcios, pentru a-l provoca, alteori cu nerăbdare şi zgomotos. Tuturor, prin bunătatea şi omenia sa, le-a oferit fără mari cuvinte un mesaj care valora mai mult decât simple cuvinte. Să îl rugăm pe Sfântul frate Konrad să ne ajute să ne ţinem privirea fixată asupra Domnului, şi astfel să ne ajute să purtăm iubirea lui Dumnezeu oamenilor. Amin.”