Nevoia de dialog între creştini şi musulmani

25.09.2006, Vatican (Catholica) - În dimineaţa zilei de luni, 25 septembrie 2006, la ora 11.45, în Palatul Apostolic de la Castel Gandolfo, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea l-a primit pe Cardinalul Paul Poupard, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, împreună cu unii reprezentanţi ai comunităţilor musulmane din Italia: 14 membri ai Consiliului Islamic al Italiei şi reprezentanţi ai Centrului Cultural Islamic Italian şi ai Ligii Musulmane Mondiale. Au fost prezenţi la întâlnire şi ambasadorii acreditaţi pe lângă Sfântul Scaun, din ţările majoritar musulmane: Kuweit, Iordan, Pakistan, Qatar, Coasta de Fildeş, Indonezia, Turcia, Bosnia-Herţegovina, Liban, Yemen, Egipt, Irak, Senegal, Algeria, Maroc, Albania, Liga Arabă, Siria, Tunisia, Libia, Iran şi Azerbaidjan.

După un scurt salut al Cardinalului Poupard, Papa Benedict al XVI-lea a explicat de ce a convocat această întâlnire: „pentru a consolida legăturile de prietenie şi de solidaritate dintre Sfântul Scaun şi comunităţile musulmane din lume”. „Doresc astăzi să reafirm toată stima şi profundul respect pe care le nutresc faţă de credincioşii musulmani”, a continuat Papa în discursul său în limba franceză. „Încă de la începutul pontificatului meu am avut ocazia să îmi exprim dorinţa de a se continua stabilirea de punţi de prietenie cu credincioşii tuturor religiilor, manifestându-mi în mod special aprecierea pentru creşterea dialogului dintre musulmani şi creştini”.

„Într-o lume marcată de relativism, şi care prea adesea exclude transcendenţa universalităţii raţiunii, avem absolută nevoie de un dialog autentic între religii şi între culturi, capabil să ne ajute să depăşim împreună toate tensiunile, într-un spirit de colaborare rodnică.” „Continuând opera întreprinsă de predecesorul meu, Papa Ioan Paul al II-lea”, a adăugat Sfântul Părinte, „doresc deci profund ca relaţiile de încredere care s-au dezvoltat de mulţi ani între creştini şi musulmani, nu numai să continue, ci să se dezvolte într-un spirit de dialog sincer şi respectuos, bazat pe o cunoaştere reciprocă tot adevărată care, cu bucurie, recunoaşte valorile religioase pe care le avem în comun, şi care, cu loialitate, respectă diferenţele.”

„Dialogul interreligios şi intercultural”, a continuat Papa, „constituie o necesitate pentru a construi împreună lumea de pace şi de fraternitate dorită fierbinte de toţi oamenii de bunăvoinţă. În acest domeniu, contemporanii noştri aşteaptă de la noi o mărturie elocventă pentru a le arăta tuturor valoarea dimensiunii religioase a existenţei”. „De asemenea, fideli învăţăturilor propriilor lor tradiţii religioase, creştini şi musulmani să înveţe să lucreze împreună, aşa cum s-a întâmplat deja în diferite experienţe comune, pentru a evita orice formă de intoleranţă şi a se opune tuturor manifestărilor de violenţă; iar noi, Autorităţi religioase şi Responsabili politici, trebuie să îi călăuzim şi să îi încurajăm în acest sens”. Papa Benedict al XVI-lea a subliniat apoi că „Lecţiile trecutului trebuie deci să ne ajute să căutăm din nou căi de reconciliere pentru a trăi în respectul identităţii şi libertăţii fiecăruia, în vederea unei colaborări rodnice în slujba întregii omeniri. Aşa cum a declarat Papa Ioan Paul al II-lea în memorabilul său discurs către tineri, la Casablanca, în Maroc `respectul şi dialogul cer reciprocitatea în toate domeniile, mai ales în ceea ce priveşte libertăţile fundamentale şi în mod special libertatea religioasă. Acestea favorizează pacea şi înţelegerea între popoare`.”

Sfântul Părinte şi-a încheiat discursul exprimându-şi convingerea profundă „în situaţia în care se află lumea de astăzi, este un imperativ pentru creştini şi musulmani să se angajeze pentru a face faţă împreună numeroaselor provocări cu care se confruntă omenirea, în special în ceea ce priveşte apărarea şi promovarea demnităţii fiinţei umane precum şi drepturile ce derivă din ea. În timp ce cresc ameninţările împotriva omului şi împotriva păcii, recunoscând caracterul central al persoanei şi lucrând cu perseverenţă pentru ca viaţa umană să fie întotdeauna respectată, creştinii şi musulmanii manifestă supunerea lor faţă de Creator, care doreşte ca toţi să trăiască în demnitatea pe care El le-a dat-o”.