Aceste zile invită la reflecţie asupra vieţii veşnice

01.11.2006, Vatican (Catholica) - Astăzi la ora 12, în solemnitatea Tuturor Sfinţilor, Papa Benedict al XVI-lea a recitat rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii aflaţi în Piaţa San Pietro. Dimineaţa, de la ora 10, Pontiful a celebrat Liturghia sărbătorii în Bazilica San Pietro. Vă prezentăm în continuare cuvintele Sfântului Părinte dinaintea rugăciunii Angelus, în traducerea Radio Vatican.

Dragi fraţi şi surori,

Celebrăm astăzi solemnitatea Tuturor Sfinţilor iar mâine vom pomeni credincioşii răposaţi. Aceste două date liturgice, intens trăite, ne oferă o ocazie unică pentru a medita asupra vieţii veşnice. Mai aşteaptă omul modern această viaţă veşnică, sau consideră că ea aparţine unei mitologii de acum depăşite? În vremea noastră, mai mult decât în trecut, oamenii sunt atât de absorbiţi de lucrurile pământeşti încât uneori cu greu reuşesc să se gândească la Dumnezeu ca protagonist al istoriei şi al însăşi vieţii noastre. Existenţa umană însă, din firea ei, este înclinată spre ceva mai mare, care o depăşeşte; este imposibil de suprimat în fiinţa umană năzuinţa spre dreptate, spre adevăr, spre fericire deplină. În faţa enigmei morţii, sunt vii în mulţi dorinţa şi speranţa de a regăsi dincolo de ea pe cei dragi. Le fel de puternică este şi convingerea într-o judecată finală care să restabilească dreptatea, şi expectanţa unei confruntări definitive în urma căruia fiecare să primească ceea ce i se cuvine.

„Viaţa veşnică” pentru noi creştinii nu indică însă doar o viaţă care durează pentru totdeauna, ci o nouă calitate a existenţei, scufundată total în iubirea lui Dumnezeu care eliberează de rău şi de moarte şi care ne pune în comuniune fără sfârşit cu toţi fraţii şi surorile care participă la aceeaşi Iubire. De aceea, veşnicia poate fi deja prezentă în centrul vieţii pământeşti şi temporare, atunci când sufletul, prin intermediul harului, este unit cu Dumnezeu, fundamentul său ultim. Totul trece, numai Dumnezeu nu se schimbă. Spune un Psalm: „Se mistuie trupul meu şi inima mea: stânca inimii mele şi partea mea e Dumnezeu în veci” (Psalmul 72/73,26). Toţi creştinii, chemaţi la sfinţenie, sunt bărbaţi şi femei care trăiesc ancoraţi puternic în această „Stâncă”; au picioarele pe pământ, dar inima deja în cer, locuinţa definitivă a prietenilor lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori, să medităm la aceste realităţi cu sufletul îndreptat spre destinul nostru ultim şi definitiv care dă sens situaţiilor de zi cu zi. Să reînsufleţim sentimentul de bucurie al comuniunii sfinţilor şi să ne lăsăm atraşi de ei spre ţinta existenţei noastre: întâlnirea faţă în faţă cu Dumnezeu. Să ne rugăm ca aceasta să fie moştenirea tuturor credincioşilor răposaţi, nu numai a celor dragi ai noştri, dar şi a tuturor sufletelor, în special a celor mai uitate şi care au mai mare nevoie de mila divină. Fecioara Maria, Regina Tuturor Sfinţilor să ne călăuzească să alegem în orice moment viaţa veşnică, „viaţa veacului ce va veni” – cum spunem în Crez; o lume deja inaugurată de învierea lui Cristos şi a cărei venire o putem grăbi prin convertirea noastră sinceră şi prin fapte de caritate.

Sursa: Radio Vatican