Săptămânalele catolice – ziare ale lumii în mijlocul lumii

26.11.2006, Vatican (Catholica) - „În faţa tentativelor de eliminare a rădăcinilor creştine ale civilizaţiei occidentale, presa catolică este chemată să formeze opinia publică în spiritul Evangheliei”, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea primind sâmbătă, 25 noiembrie 2006 în audienţă participanţii la întâlnirea naţională a Federaţiei Italiene a Săptămânalelor Catolice, pe tema „Catolicii în politică – liberi sau dispersaţi?”. Papa a pus accentul pe rolul periodicelor diecezane nu numai pentru acţiunea lor pastorală dar şi ca for de confruntare între idei în vederea creşterii comunităţii civile şi ecleziale, informează Radio Vatican. Delegaţia, primită de Papa în Sala Clementină, a fost condusă de Episcopul Giuseppe Betori, secretarul Conferinţei Episcopale Italiene, şi de pr. Giorgio Zucchelli, preşedintele Federaţiei care reuneşte peste 160 de publicaţii diecezane.

„Obiectivul presei catolice”, a afirmat Sfântul Părinte, „este acela de a oferi tuturor un mesaj de adevăr şi speranţă, prin evidenţierea faptelor şi realităţilor în care este trăită Evanghelia, binele şi adevărul înving”. Această îndatorire este şi mai urgentă în timpurile noastre: „În faţa unei acţiuni multiforme, menită să elimine rădăcinile creştine ale civilizaţiei occidentale, funcţia specifică a instrumentelor de comunicaţie socială de inspiraţie catolică este aceea de a educa intelectul şi de a forma opinia publică după spiritul Evangheliei”. Evoluţia rapidă a mijloacelor de comunicare socială şi tehnologiile avansate în domeniul mass-media, a arătat Papa, nu au făcut zadarnică funcţia ziarelor diecezane, din moment ce dau voce comunităţilor locale care nu pot avea un ecou adecvat în marile organe de informare.

„Periodicele voastre”, a spus Pontiful, „sunt un vehicul preţios de informare şi un mijloc de pătrundere evanghelică”. Graţie difuzării lor în teritoriu, săptămânalele catolice pot ajunge chiar şi acolo unde nu se reuşeşte prin instrumentele tradiţionale de pastoraţie: „Săptămânalele voastre mai sunt numite pe bună dreptate `ziarele poporului`, pentru că rămân legate de fapte şi de viaţa oamenilor din teritoriu şi transmit tradiţiile populare şi bogatul patrimoniu cultural şi religios al satelor şi oraşelor voastre. Relatând evenimentele de fiecare zi, faceţi cunoscută acea realitate pătrunsă de credinţă şi bunătate care nu face zgomot, dar reprezintă ţesutul autentic al societăţii italiene”.

Sfântul Părinte i-a îndemnat pe directorii publicaţiilor catolice să păstreze trăsătura lor de ziare „ale lumii în mijlocul lumii”, „şcoală de confruntare şi dezbatere loială între opinii diverse, astfel încât să promoveze un dialog autentic, indispensabil pentru creşterea comunităţii civile şi ecleziale”. Papa a subliniat rolul important pe care presa catolică îl poate desfăşura şi în domeniul social şi politic: „Săptămânalele voastre pot reprezenta câteva `locuri` semnificative de întâlnire şi de discernământ atent pentru credincioşii laici angajaţi în domeniul social şi politic, cu scopul de a dialoga şi găsi convergenţe şi obiective de acţiune împărtăşită în serviciul Evangheliei şi al binelui comun”. „Pentru a duce la îndeplinire acest angajament, a fost îndemnul final al Papei, „cultivaţi un raport constant şi profund cu Cristos în rugăciune. Cei care lucrează la săptămânalele catolice nu îndeplinesc un rol oarecare, ei fiind cooperatori la marea misiune a Bisericii de a vesti Evanghelia”.

Federaţia Italiană a Săptămânalelor Catolice a celebrat în aceste zile la Roma 40 de ani de activitate. Iniţiativa a apărut în anul 1966, din dorinţa de a da o mai mare vizibilitate şi rodnicie acţiunii pastorale a Bisericii. În prezent, 162 de publicaţii italiene şi-au dat adeziunea la acest organism. Obiectivul Federaţiei este acela de a face ca fiecare dieceză să aibă un săptămânal. Într-un interviu acordat pentru Radio Vatican, preşedintele Federaţiei, pr. Giorgio Zucchelli a subliniat importanţa deosebită a periodicelor diecezane: „Ziarele noastre sunt avanposturi ale misiunii, pentru că, spre deosebire de alte instrumente pastorale precum liturgia şi cateheza, reuşesc să ajungă chiar şi acolo unde aceste instrumente nu mai ajung, şi anume în casele celor care nu mai merg la Biserică”.