Implicaţiile religioase ale unei căsătorii între catolici şi musulmani

18.01.2007, Roma (Catholica) - Tema imigraţiei şi încercarea de a se ajunge la acorduri politice, sociale şi culturale capabile să guverneze acest fenomen în creştere se află pe ordinea de zi a dezbaterilor publice în Italia. Această nouă realitate cu care se confruntă societatea italiană cuprinde şi căsătoriile dintre persoane de religii diferite, fenomen care a luat amploare, potrivit Institutului italian de statistică. În acest context, nota publicată de Conferinţa Episcopală Italiană în decembrie 2005, cu titlul: „Căsătoriile dintre catolici şi musulmani în Italia”, devine mai actuală ca oricând.

Despre atenţia particulară care trebuie să fie acordată căsătoriilor dintre catolici şi musulmani a vorbit la Radio Vatican Mons. Domenico Mogavero, subsecretar în cadrul Conferinţei Episcopale Italiene: „Această situaţie prezintă mai multe aspecte problematice. Nu trebuie uitat că apelul la prudenţă şi la fermitate în ceea ce priveşte căsătoria este făcut şi de către autorităţile religioase musulmane, care descurajează aceste uniri, dat fiind că ambele religii, cea creştină catolică şi cea musulmană, au tendinţa de a fi exclusive; fiecare, în felul propriu, impune anumite norme pentru prezent şi viitor. Un exemplu, în acest sens, este problema educaţiei fiilor. Când cere dispensa pentru căsătorie (pentru că fără această dispensă căsătoria ar fi nulă), partea catolică se obligă nu doar să-şi păstreze propria credinţă, ci se angajează să boteze în Biserica Catolică copiii care se vor naşte şi să le dea o educaţie catolică. Însă aceeaşi exigenţă o are de îndeplinit şi partea musulmană, care îşi ia aceleaşi angajamente faţă de propria religie şi atunci, cu toată bunăvoinţa, cu toată inteligenţa şi cu toată capacitatea de dialog, tot se ajunge la probleme şi la conflicte între soţi.”

Mons. Mogavero a explicat, de asemenea, că situaţiile de dificultate variază de la caz la caz. De exemplu, când soţia este catolică, iar noua familie decide să trăiască într-o ţară musulmană în care drepturile femeii nu sunt garantate, problemele se complică şi mai mult. O altă situaţie care nu trebuie tratată cu nechibzuinţă este aceea a aşa-zisei profesiuni de credinţă musulmane, cerută părţii catolice de către autorităţile religioase islamice, înaintea eliberării autorizaţiilor pentru celebrarea căsătoriei. În opinia Mons. Domenico Mogavero, există tendinţa de a diminua valoarea acestui fapt. „Acceptarea profesiunii de credinţă musulmane este un act explicit, prin care catolicul iese din unitatea vizibilă a Bisericii”, explică monseniorul, „şi, pentru a face din nou parte din această comuniune, va trebui parcurs un itinerar în sens invers, calea de întoarcere la propria credinţă presupunând, desigur, anumite sancţiuni pentru ceea ce s-a făcut. În sensul că reîntoarcerea presupune un act explicit de împăcare cu comunitatea, aşadar de refuzare a comportamentelor şi a deciziilor care sunt contrarii apartenenţei la comuniunea vizibilă a Bisericii”. În concluzie, căsătoria dintre persoane de religii diferite, în particular dintre catolici şi musulmani, este o cale dificilă în care problemele se fac simţite nu doar la început, soţii având nevoie de sprijin în rezolvarea multor probleme care apar pe parcurs.