Ziua Vieţii Consacrate celebrate la Cluj
05.02.2007, Cluj (Catholica) - Praznicul Întâmpinării Domnului, aniversat anual în data de 2 februarie este, începând cu anul 1996, şi „Ziua Vieţii Consacrate”, zi de laudă plină de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu de către persoanele consacrate, acele persoane care au făcut totala dăruire de sine Domnului prin voturile sărăciei, curăţiei şi ascultării, citim într-un comunicat apărut zilele trecute pe situl BRU.ro.
Cu acest prilej vineri, 2 februarie a.c., începând cu ora 18.00, Mănăstirea greco-catolică „Sfânta Macrina” a Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare”, a găzduit celebrarea „Zilei Vieţii Consacrate” în Cluj-Napoca. La manifestare au participat PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, împreună cu reprezentanţi ai diferitelor Ordine şi Congregaţii religioase din Biserica Greco-Catolică de pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla: surori din Ordinul Sfântului „Vasile cel Mare” împreună cu Superioara Provincială, Maica Marcela, surori ale Congregaţiei Maicii Domnului (CMD) împreună cu Superioara CMD, Maica Benedicta, surori din Ordinul „Sfântul Iosif al Apariţiei”, surori Dominicane şi surori din cadrul Congregaţiei Surorilor Doctrinei Creştine. De asemenea, au fost prezenţi călugări ai Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” însoţiţi de Superiorul local Pr. Marian Ţuţuraş şi fraţi ai Ordinului „Societăţii lui Isus”, Superiorul Provincial al iezuiţilor, Pr. Olivo Bosa fiind cel care a călăuzit itinerariul spiritual al rugăciunii, prin meditaţii despre ce înseamnă a-L urma pe Isus pe calea vieţii consacrate.
Programul s-a desfăşurat într-un cadru festiv, în faţa Uşilor Împărăteşti a Capelei Mănăstirii fiind aşezată în mod simbolic Sfânta Scriptură-Cuvântul lui Dumnezeu. Comitetul de Organizare, coordonat de pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii şi persoanele consacrate, a organizat o sărbătoare a rugăciunii, un timp de comuniune frăţească în faţa lui Dumnezeu. Preasfinţia Sa Florentin a adresat cuvântul de încheiere, arătând importanţa rolului pe care îl au persoanele consacrate în Biserică şi societate: „Anul în care ne aflăm şi perioada istorică a Bisericii este, o perioadă cu totul particulară: o perioadă care are şansa de a relansa Biserica Greco-Catolică spre înălţimea a ceea ce a fost mai înainte de anul 1948. Este o ocazie care depinde de noi, dacă ştim să o valorificăm. Atât cu noile structuri ierarhice cât şi cu deschiderea pe care Occidentul ne-o arată, poate nu atât de mult prin Integrarea Europeană, cât prin Asociaţii care au lucrat şi până acum în Biserica noastră. În acest context persoanele consacrate au un rol foarte important, acela de a purta în lume modelul sfinţeniei. Lumea are nevoie, în perioada pe care o trăim, de focare, de oaze de rugăciune.”
„Amintesc un al doilea punct: binefacerile integrării, sigur, le vom vedea în timp. Însă, ceea ce ne interesează pe noi, dincolo de aceste binefaceri pentru care îi mulţumim lui Dumnezeu, este şi pericolul secularizării excesive, al unor concepţii despre viaţă, despre familie, despre morala creştină în general, care vor veni foarte puternic şi la noi, mult mai puternic poate decât le-am simţit până acum. Aşa cum se fac presiuni şi asupra altor ţări, pentru a accepta la nivel legislativ anumite tipuri de legături pe care Biserica le consideră imorale. Ei bine, aici este rolul nostru, al persoanelor consacrate: prin cateheză, prin pastoraţie, să putem să ne organizăm în aşa fel încât să ne completăm reciproc şi să putem pătrunde în societatea de astăzi la cât mai multe nivele, educând în spirit creştin, nu numai pe membrii Bisericii noastre, dar cred că este nevoie să ne gândim la cetăţenii României de astăzi, să ne ridicăm la un nivel care să depăşească nivelul pur confesional.”
