O Catedrală închinată martirilor şi mărturisitorilor secolului XX

20.03.2007, Cluj (Catholica) - Duminică Episcopul de Cluj-Gherla a avut binecuvântata ocazie de a sfinţi capela care va funcţiona pentru moment în noua Catedrală, până la încheierea lucrărilor de construcţie. Conform calendarului bizantin, lectura evanghelică a fost Marcu 9,17-32. Redăm în continuare cuvântul de învăţătură rostit de PS Florentin Crihălmeanu, primit – alături de celelalte intervenţii – de la Biroul de Presă al Eparhiei de Cluj-Gherla. „Iubiţi credincioşi, Evanghelia de astăzi, citită la lumina evenimentului pe care îl trăim, este o paradigmă a Bisericii noastre. O Biserică născută prin voinţa lui Dumnezeu din rădăcini care ne sunt comune nouă tuturor: poporul şi neamul românesc născut creştin şi român. O Biserică ce niciodată nu a fost străină idealurilor acestui neam, o Biserică ce a adus strălucire, identitate şi spiritualitate în acest neam. O Biserică ce a avut de înfruntat duhul mut şi surd la Cuvântul lui Dumnezeu în timpul regimului de tristă memorie, încă prezent în minţile multora dintre noi.”

„În acele momente încă de strălucire ale Bisericii Greco-Catolice, s-a visat deja o mare Catedrală pentru Eparhia noastră, în acest oraş, de către Episcopul de atunci, Iuliu Hossu, corespondent al Academiei, senator de drept şi primul purpurat de mai târziu al neamului românesc. Atunci însă mulţi nu credeau că duhul mut şi surd poate fi atât de puternic, dar el s-a manifestat cu violenţă şi Dumnezeu a permis încercarea, pentru a întări credinţa, aşa cum în Evanghelia de astăzi se întâmplă: Dumnezeu permite boala Fiului pentru a întări credinţa tatălui. Credinţa tatălui dobândeşte vindecarea fiului. Dumnezeu a permis încercarea credinţei. Dumnezeu a cerut tributul credinţei Ierarhilor, persoanelor consacrate, credincioşilor Bisericii Greco-Catolice. Şi cu siguranţă atunci, în întunecatul 1948, mulţi şi-au întors cu lacrimi faţa către Dumnezeu, spunându-i: `de poţi face ceva, fie-ţi milă de noi şi ajută-ne!` Mântuitorul însă le-a răspuns: `De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede!`”

„Într-adevăr, cu credinţă au mers toţi aceşti mărturisitori acolo unde le-a fost rânduit, în celulele întunecate ale închisorilor, în beciuri, pivniţe, domicilii obligatorii, dar au continuat să se roage cu credinţă, având convingerea că rugăciunea lor va fi ascultată. A venit apoi ceasul adevărului, când parcă, de la o zi la alta, duhul mut şi surd a fost înfrânt şi înlăturat. Şi multă lume a crezut atunci că Biserica Greco-Catolică este moartă, precum copilul din care diavolul a fost alungat. Mulţi credeau că este mort, mulţi au crezut că Biserica Greco-Catolică este îngropată. Ei au spus: `Amin, Aleluia, s-a încheiat!` Dar n-a fost aşa. Treptat, încet, dar sigur, Biserica Greco-Catolică a reînviat din propria cenuşă sau, mai corect, din cenuşa oaselor arzând de iubirea lui Dumnezeu, în credinţă, a martirilor Bisericii. Pentru că, pe acest fundament clădim astăzi acest edificiu. Aşa cum, credinţa tatălui a dobândit vindecarea fiului, şi noi astăzi suntem siguri, că acele rugăciuni însângerate, cu lacrimi, în suferinţă, sunt cele care astăzi, ne-au dobândit nouă harul de a fi aici, în acest sfinţit locaş.”

„Iubiţi credincioşi, dorim să închinăm acest locaş tocmai memoriei martirilor şi mărturisitorilor credinţei creştine din timpul persecuţiei comuniste. Am decis împreună cu consilierii, să nu închinăm noua Catedrală Episcopală numai credincioşilor greco-catolici de binecuvântată memorie, ci s-o închinăm tuturor martirilor şi mărturisitorilor secolului al XX-lea creştin, de orice confesiune şi din orice ţară. Pentru ca să putem, în acest fel, să facem un pas în plus şi spre mult-dorita Unitate a Neamului Românesc şi a Credinţei după Cuvântul Mântuitorului: Ca toţi să fie una!”