Primii doi ani de pontificat
25.04.2007, Vatican (Catholica) - În cel mai recent număr al revistei electronice Lumea Catholica se găseşte şi un interviu despre Papa Benedict al XVI-lea şi pontificatul său solicitat de Wlodzimierz Redzioch Cardinalului Paul Poupard, preşedintele Consiliilor Pontificale pentru Cultură, respectiv pentru Dialogul Interreligios. Materialul a apărut iniţial în numărul din această lună al revistei Inside the Vatican. Vă prezentăm primele întrebări şi răspunsuri invitându-vă să citiţi interviul integral în revista Lumea Catholica.
– Eminenţă, a doua aniversare a alegerii Papei Benedict al XVI-lea, în 19 aprilie 2005, se apropie. Doresc să reamintesc acea zi de acum doi ani. Cardinalul Julian Herranz a afirmat că Joseph Ratzinger a fost ales de Cardinalii adunaţi în Conclav deoarece este cel mai mare teolog al Bisericii, pe lângă faptul că este un om evlavios, şi că alegerea lui a fost privită ca un semn de continuitate cu pontificatul marelui său predecesor. Sunteţi de acord?
– Aceste remarci sunt o justificare a posteriori, oricât de interesante ar fi ele. Conclavul nu este o maşină electorală, ci o adunare de oameni care se roagă şi îl ascultă pe Dumnezeu. În realitate, Papa nu este ales de Cardinali, ci de Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, Conclavul trebuie să îl identifice pe acela pe care El l-a ales, cu prudenţă şi înţelepciune.
– Care au fost, în opinia Dvs, scopurile pe care Papa Benedict al XVI-lea şi le-a stabilit când şi-a început pontificatul? Cât de multe au fost atinse?
– Papa Benedict al XVI-lea intenţionează să se întoarcă la elementele de bază, la interiorizare, la esenţa vieţii creştine, relaţia cu Isus. Această direcţie s-a conturat puternic în prima sa Exortaţie de după Sinodul Episcopilor pe tema Euharistiei, „Sacramentum Caritatis”. La alegerea sa, Papa Benedict al XVI-lea a arătat că proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu şi vocaţia misionară a Bisericii sunt principalele preocupări de care trebuie să dea mărturie fiecare credincios şi comuniunea credincioşilor ca şi discipoli ai lui Cristos.
Papa doreşte de asemenea să vadă aplicarea Conciliului Vatican II în toate sectoarele vieţii Bisericii, inclusiv în liturgie, în promovarea unităţii creştinilor şi în dialogul intercultural şi interreligios. Este exagerat să ne întrebăm dacă Papa şi-a atins în doar doi ani scopurile pe care şi le-a stabilit pentru întregul său pontificat.
– Putem schiţa stilul Papei Benedict al XVI-lea la doi ani după alegerea sa?
– Stilul Papei Benedict al XVI-lea este „esenţial”. Este, în sine, un îndemn adresat fiecărui creştin şi fiecărui om de bunăvoinţă de a trăi pe deplin ca persoane umane, adică de a trăi ca persoane deschise faţă de Dumnezeu Tatăl, care ne face pe noi toţi copiii Săi. Deschiderea faţă de transcendent şi faţă de aproapele nostru sunt cele două dimensiuni ale iubirii creştine pe care Papa le-a tratat magisterial în prima sa Enciclică, „Deus Caritas Est”.
Acelaşi lucru este adevărat şi pentru conducerea Bisericii universale: Papa Benedict al XVI-lea îşi rezervă facultatea de a avea de-a face cu sarcini pe care el le consideră esenţiale pentru slujirea sa ca succesor al lui Petru, încredinţându-le colaboratorilor săi acele probleme care nu necesită intervenţia sa personală. El consideră misiunea sa de învăţător al credinţei creştine ca fiind de cea mai mare importanţă. Este de ajuns să citim sau să ascultăm oricare dintre intervenţiile sale pentru a percepe studiile îndelungate şi profunde care stau la baza lor. O oglindă a personalităţii şi a stilului său, discursurile Papei Benedict al XVI-lea ating cel mai înalt nivel intelectual fără a folosi însă cuvinte pe care cineva ar putea să nu le înţeleagă. Capacitatea de a exprima misterul lui Dumnezeu într-un limbaj clar şi simplu este o definiţie potrivită pentru stilul Papei Benedict al XVI-lea.
