Consiliul Pontifical pentru Cultură la împlinirea a 25 de ani
15.06.2007, Vatican (Catholica) - „Istoria Bisericii este în mod inseparabil şi istoria culturii şi artei”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, remarcând importantul rol desfăşurat de Consiliul Pontifical pentru Cultură la 25 de ani de la înfiinţare. Papa i-a primit în dimineaţa zilei de vineri, 15 iunie 2007, pe participanţii la Reuniunea celebrativă de studiu cu ocazia aniversării unui sfert de veac de activitate, informează Radio Vatican.
Papa şi-a exprimat recunoştinţa înainte de toate faţă de Cardinalul Paul Poupard, aflat de 19 ani la conducerea acestui dicaster, instituit de Papa Ioan Paul al II-lea la 20 mai 1982, dând curs solicitărilor formulate de Conciliul Vatican II şi de predecesorul său, Papa Paul al VI-lea, care preluase personal dialogul Bisericii cu cultura în anii pontificatului său. În instituirea noului departament, Papa Ioan Paul al II-lea a indicat finalitatea de a dialoga „cu toţi fără deosebire de cultură şi religie”; o intuiţie profetică într-o lume care a ajuns în aceşti 25 de ani, a observat Papa Benedict al XVI-lea, „şi mai interdependentă, datorită dezvoltării formidabile a mijloacelor de comunicare şi, în consecinţă, a intensificării reţelei de relaţii sociale”.
„De aceea a devenit mai urgent pentru Biserică faptul de a promova dezvoltarea culturală vizând calitatea umană şi spirituală a mesajelor şi conţinutului, având în vedere că astăzi cultura resimte inevitabil efectul proceselor de globalizare care, dacă nu sunt constant însoţite de un discernământ atent, pot să se întoarcă împotriva omului, sfârşind prin a-l sărăci în loc să-l îmbogăţească. Şi cât de mari sunt provocările cu care evanghelizarea trebuie să se confrunte în acest domeniu!” De altfel, istoria Bisericii este istorie a culturii şi artei, a subliniat Papa Benedict al XVI-lea, citând unele capodopere precum Summa Theologiae a Sfântului Toma de Aquino, Divina Commedia a lui Dante, Catedrala din Chartres, Capela Sixtină, Cantatele compozitorului Bach.
„Dar dacă acestea sunt, să spunem aşa, culmile unei astfel de sinteze dintre cultură şi credinţă, întâlnirea lor se realizează în mod normal în viaţa şi în munca celor botezaţi, în acea operă de artă ascunsă, care este istoria iubirii fiecăruia cu Dumnezeul cel viu şi cu fraţii, în bucuria şi strădania de a-l urma pe Isus Cristos în existenţa cotidiană”. „Astăzi mai mult ca oricând – a încheiat Sfântul Părinte – deschiderea reciprocă dintre culturi este un teren deosebit pentru dialogul dintre oamenii angajaţi în căutarea unui autentic umanism, dincolo de divergenţele care îi separă”.
