Inaugurarea Centrului Don Orione la Voluntari
03.07.2007, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, 23 iunie 2007, în oraşul Voluntari, a avut loc sfinţirea şi inaugurarea Centrului Don Orione, clădire ridicată pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi care trebuie îngrijiţi şi din punct de vedere spiritual, şi material. Asemenea Centre au fost deschise pe toate continentele de către această Congregaţie fondată de sfântul Luigi Orione, cu numele de Mica Operă a Divinei Providenţe, aflăm dintr-un material publicat recent pe www.arcb.ro.
Sâmbătă, în discursul său, părintele Valeriano, Superiorul Casei din Voluntari, a spus: „Congregaţia Don Orione este prezentă în România din ianuarie 1991, când a realizat un prim obiectiv cu caracter educativ la Oradea, oraş din nord-vestul ţării. Aici s-a construit un liceu, care, unic în genul său, a fost deschis tinerilor de orice confesiune religioasă, precum şi un Oratoriu, frecventat zilnic de un numeros grup de copii şi tineri, şi o organizaţie de cercetaşi (Scout). A doua iniţiativă, care îşi propune să acorde asistenţă persoanelor singure şi abandonate, a început în anul 1994 şi s-a concretizat prin această clădire pe care o inaugurăm astăzi”.
„Ea cuprinde trei secţii: una pentru 57 de persoane în vârstă, bărbaţi şi femei; una pentru copiii cu dizabilităţi, cu o capacitate de 16 locuri; iar a treia cuprinde 8 săli de fizioterapie… În alte clădiri au fost primite 40 de tinere care provin din diferite orfelinate ale statului. Alături de ele sunt mereu persoane care să le ajute în găsirea unui loc de muncă, precum şi în administrarea zilnică, lucru deloc uşor ţinând cont de problemele de caracter şi de socializare pe care le au. Ultima iniţiativă s-a realizat la Iaşi, unde în 1998 s-a construit un seminar, ce cuprinde un centru de spiritualitate, un oratoriu frecventat de copii şi tineri români dar şi de etnie rromă, două căsuţe pentru tineri orfani sau care provin din familii cu dificultăţi, şi un centru pentru recuperarea persoanelor căzute în patima alcoolului, la conducerea căruia se află un medic psihiatru şi un asistent social”.
În materialul de pe www.arcb.ro sunt redate şi câteva gânduri ale IPS Ioan Robu, Arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti: „Secţia prevăzută pentru persoane în vârstă este, în bună parte, deja ocupată. I-am văzut pe aceşti primi beneficiari ai Centrului Don Orione; ne-a impresionat liniştea şi seninătatea lor. Desigur, fiecare are istoria lui, dar toţi au fost scoşi din singurătate şi mizerie; şi aceasta datorită vrednicilor urmaşi ai lui Don Orione, care au cuprins şi România în planul zelului şi al carităţii lor. Istoria care a început să se desfăşoare la Voluntari, sub inspiraţia Congregaţiei lui Don Orione, este încă un argument că Evanghelia este vie şi că Biserica are oameni călăuziţi de duhul carităţii”.
„Ca şi sâmbătă”, continuă IPS Ioan Robu, „felicit din toată inima Mica Operă a Divinei Providenţe şi le mulţumesc preoţilor şi maicilor din această familie călugărească pentru devotamentul şi fidelitatea lor faţă de vocaţia primită şi faţă de Cristos, pe care, împreună cu alte congregaţii care se află în Arhidieceză, îl slujesc şi-l mărturisesc iubindu-l mai presus de toate… Privind la toate câte s-au făcut în acea parte a oraşului Voluntari te gândeşti cât de adevărate sunt cuvintele fondatorului, sfântul Luigi Orione: `Este o umilă Congregaţie religioasă, modernă prin oamenii săi şi în sistemele sale, toate consacrată binelui şi fiilor poporului, încredinţată Divinei providenţe… Într-o epocă de pozitivism, de înclinaţii pământeşti şi de patima banului, Mica Operă a Divinei Providenţe îşi propune, sub protecţia Fecioarei Cereşti, să şteargă multe lacrimi, să ridice minţile şi inimile la acel Bine care nu este pământesc, care poate să umple şi să răsplătească inima oricărui om, cooperând modest, în mare umilinţă, spre a menţine fidel sau spre a conduce poporul spre Biserică şi Patrie, spre a salva pe cei mici, umili, suferinzi fraţi în Cristos”.

Am aflat despre acest asezamint, scopurile si originea ideii din emsiunea de azi universul credintei. Eu fiind romano-catolic m-a bucurat foarte mult afara de faptul ca locul ei in susmentionata emsiune constitue, dupa parerea mea, un semn al Euharistiei.