Fericita Maria Merkert, „buna samariteană a Sileziei”

30.09.2007, Roma (Catholica) - Duminică a fost proclamată fericită la Nysa, în Polonia, călugăriţa Maria Merkert, cofondatoare şi prima superioară generală a congregaţiei Surorile Sfintei Elisabeta. Sfânta Liturghie şi ceremonia de beatificare au fost prezidate în numele Papei Benedict al XVI-lea de Cardinalul José Saraiva Martins, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, aflăm dintr-o ştire publicată pe situl Radio Vatican. Noua fericită s-a născut la 21 septembrie 1817 în regiunea Silezia, în Polonia. Atmosfera religioasă care domnea în casa părintească a influenţat mult formarea ei şi a inspirat slujirea caritativă faţă de bolnavi, săraci şi marginalizaţi. În 1842 a fondat Congregaţia Surorilor Sfintei Elisabeta, aprobată de Episcopul de Wroclaw (Breslau) în 1859, mobilizând sute de inimi tinere în ajutorarea bolnavilor. S-a îngrijit de formarea spirituală şi morală a călugăriţelor, îndemnându-le să trăiască mai ales virtutea umilinţei.

„Să duc ajutor acolo unde este mai mare nevoie” a fost programul de viaţă al Mariei Merkert, care a murit la 14 noiembrie 1872. La microfonul redacţiei poloneze a Radio Vatican, Cardinalul José Saraiva Martins, a subliniat: „Cu siguranţă, ambientul în care cineva se naşte şi creşte, are o mare incidenţă morală şi spirituală. Faptul că ea a trăit într-un context de întâlnire-ciocnire între cultura slavă şi cea germană nu putea să nu inspire noii fericite, încă de mică, o mentalitate deschisă, în lumina Evangheliei, la diverse modele culturale. Şi nu putea să nu o facă să prefere calea întâlnirii, nicidecum calea ciocnirii între culturi. În acest sens, se poate spune foarte bine că noua fericită a fost într-adevăr un semn profetic al solidarităţii care depăşeşte toate frontierele culturale şi etnice”.

Vorbind despre „buna samariteană a Sileziei”, numele care i-a fost dat Mariei Merkert pentru dragostea ei faţă de cei bolnavi şi abandonaţi, Cardinalul a spus: „Acesta este un titlu foarte nobil şi ne transmite un mesaj foarte important şi actual. Prin decizia ei de a îngriji mădularele suferinde ale trupului lui Cristos – asistenţa bolnavilor, a săracilor, a celor abandonaţi în casele lor şi de a le oferi ajutorul material şi spiritual – noua fericită ne îndeamnă să punem în practică porunca iubirii, în particular faţă de cei care au mai mare nevoie. Ea invită la a nu uita cuvintele lui Isus `tot ceea ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut`. Şi acest lucru este de o actualitate arzătoare, pentru că din păcate, în societatea actuală săracii sunt daţi uitării. Aşadar, mesajul noii fericite este extrem de important şi foarte actual”.