O zi de recunoştinţă pentru darul pământului şi roadele creaţiei
30.09.2007, Roma (Catholica) - 
Sărbătoarea pentru Aducerea de Mulţumire cheamă în fiecare an comunităţile creştine să exprime din nou Celui care este Domnul cerului şi al pământului sentimente de recunoştinţă pentru bogăţia darurilor creaţiei dar şi la un sincer examen de conştiinţă privind foamea şi setea în lume, asupra schimbărilor climaterice şi degradarea mediului înconjurător. Astfel scrie Comisia episcopală pentru probleme sociale şi de muncă, justiţie şi pace a Conferinţei Episcopale Italiene, în mesajul pentru Ziua Aducerii de Mulţumire, programată pentru 11 noiembrie 2007, informează Radio Vatican.
Când omul transformă ceea ce este un dar pentru toţi într-o proprietate a câtorva oameni, se arată în mesajul intitulat „Custozi ai unui teritoriu iubit şi slujit”, săvârşeşte un furt, în primul rând nu împotriva altor oameni sau popoare, ci împotriva adevăratului Stăpân al pământului, Dumnezeu însuşi. În realitate, „grija pentru mediul înconjurător şi angajarea pentru o dezvoltare umană autentică sunt strâns legate. Astfel, legătura între ecologia ambientală şi ecologia umană pune în lumină cum o viziune reductivă a omului sfârşeşte prin a produce consecinţe negative şi pentru protejarea naturii înseşi. Salvgardarea integrităţii persoanei, în relaţia sa cu Dumnezeu şi creaţia, înseamnă a refuza orice concept inuman de dezvoltare”.
Este clar, mai scrie Comisia episcopală în mesaj, „că rezolvarea crizei ecologice, a da un nou impuls dezvoltării popoarelor şi deci viitorului planetei, sunt încredinţate în primul rând nu legilor şi acordurilor internaţionale, oricât de înţelepte şi clarvăzătoare, ci transformării conştiinţelor, iluminate de principii morale corecte, premisă pentru elaborarea regulilor, legilor şi acordurilor. Este necesar curajul de a promova stiluri de viaţă, modele de producţie şi consum concepute în respectul faţă de creaţie şi exigenţe reale privind progresul posibil de susţinut, de a redescoperi sobrietatea, care să elimine din inima omului aviditatea de a stăpâni, redând primatul existenţei, care să conducă omul la folosirea pământului fără să abuzeze, care să ne înveţe să evităm ceea ce este inutil, efemer, care să purifice privirea făcând să se descopere că mediul nu este o pradă de jefuit, ci o grădină de conservat”.
