Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureştilor
24.10.2007, Bucureşti (Catholica) - Cu prilejul sărbătoririi Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureştilor, din ziua de 27 octombrie, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat tuturor pelerinilor un cuvânt de învăţătură, intitulat „Comoara sfinţeniei – frumuseţea cea netrecătoare”, publicat pe situl www.patriarhia.ro. Numind pelerinajul mijloc de întărire a credinţei, Patriarhul spune: „Marile sărbători religioase, cum sunt şi cele din 26 şi 27 octombrie de la Bucureşti, au darul sfânt de a-L face mai aproape şi mai iubit pe Dumnezeu. Mulţi oameni simt ce caută când îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Cuviosului, depăşind lipsurile materiale şi înfruntând cu speranţă greutăţile călătoriei. Ei cred cu tărie că Dumnezeu le va răsplăti nevoinţa, după dragostea pe care ei înşişi I-o arată”.
Preafericitul Daniel continuă: „Pelerinajul este, pe lângă o şcoală a credinţei, şi o expresie a vieţii îndreptate către Dumnezeu. Toată viaţa îl căutăm pe Dumnezeu – chiar dacă uneori, poate, nu ne dăm seama de acest lucru – însă în timpul unui pelerinaj această căutare devine călătorie cu Dumnezeu şi întâlnire cu El. Există, în această călătorie, o lucrare sfântă a luminării sufletului şi o sfinţire a vieţii… Totul, de la gândul de a porni în pelerinaj şi până la revenirea acasă devine o sfântă rugăciune, nu doar a buzelor, ci a întregii noastre fiinţe. În mod minunat, pelerinul învaţă că orice faptă, orice clipă a vieţii poate fi oferită lui Dumnezeu, Care sfinţeşte darurile noastre. Dacă învăţăm să trăim ca pelerini, călători în această lume, nu mai contăm în primul rând pe noi înşine, pe avere sau putere, ci trăim din iubirea lui Dumnezeu. Cu cât înţelegem mai mult că suntem trecători, cu atât căutăm şi iubim mai mult pe Cel netrecător, pe Dumnezeu Cel veşnic şi nemărginit, Izvorul vieţii veşnice.
Patriarhul vorbeşte în mesajul său şi despre viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care „a trăit în veacul al XIII-lea. S-a născut în localitatea Basarabi, de pe malul Dunării, făcând parte, cel mai probabil, din neamul Basarabilor. După ce o vreme a fost păstor al turmelor satului natal, întraripându-se cu dumnezeiescul dor, s-a retras într-o peşteră în sihăstrie. Acolo s-a nevoit mulţi ani în post şi rugăciune urcând treptele înalte ale sfinţeniei. Domnul Isus Cristos, pe Care L-a iubit din tinereţe, l-a învrednicit ca şi după moarte trupul său să-i fie preaslăvit prin neputrezire, până în zilele noastre, ca mângâiere pentru noi şi mărturie de netăgăduit a Învierii. Din anul 1774 moaştele sale sunt cinstite în Catedrala patriarhală, Cuviosul fiind socotit, pe drept cuvânt, ocrotitorul Bucureştilor. Cu mijlocirile Sfântului, nenumărate minuni s-au făcut şi se fac, spre folosul sufletesc şi trupesc al celor ce i se roagă cu evlavie”.
