Contribuţia Papei Paul al VI-lea la „Isus din Nazaret”

07.11.2007, Roma (Catholica) - Când miniseria de televiziune „Isus din Nazaret” a fost lansată în urmă cu 30 de ani, Papa Paul al VI-lea i-a mulţumit personal lui Franco Zeffirelli pentru munca lui; dar seria a fost un succes doar datorită ajutorului Pontifului, a afirmat regizorul. Într-un discurs din 25 octombrie 2007, marcând noul an academic la Universitatea Pontificală Laterană din Roma, Zeffirelli a reamintit anumite lucruri care s-au petrecut în spatele scenei în timpul filmării la „Isus din Nazaret”, care are peste şase ore.

În tinereţe, Zeffirelli a studiat la Conventul Sf. Marcu din Florenţa. Acolo l-a cunoscut pe Cardinalul Giovanni Montini, pe atunci Arhiepiscop de Milano şi viitorul Papă Paul al VI-lea. Cardinalul Montini vizita frecvent un grup de tineri universitari creştini implicaţi în Acţiunea Catolică, pentru a petrece ceea ce el numea „cele mai fericite ore din zi”. Regizorul în vârstă de 84 de ani a relatat cum Cardinalul, care cunoştea aspiraţia lui către teatru, i-a spus în glumă: „Într-o altă epocă, nu ai fi fost îngropat în pământ sfinţit, dar acum Biserica s-a schimbat, într-atât încât te primim ca pe un instrument pentru răspândirea ideilor şi a speranţei bune”. „Mai târziu”, a spus Zeffirelli, Papa a fost cel care, „cu reţeaua lui discretă de influenţă, a contribuit la realizarea filmului `Isus din Nazaret`, în ciuda unor dificultăţi. În final, a fost dat ordinul: `Zeffirelli sau nimeni altcineva`”.

După ce regizorul italian şi-a început cariera şi a înaintat în ea, a înţeles că „aveam în mâini o armă care putea fi decisivă pentru vieţile a mii de oameni, atât în rău cât şi în bine. Când ai posibilitatea de a încuraja oamenii care suferă şi de a lărgi orizonturile speranţei lor, simţi o responsabilitate prea mare pentru omul sărman care eşti”. „Isus din Nazaret” este doar una dintre cele peste 20 de producţii regizate de Zeffirelli. Încă de la lansarea filmului, a afirmat el, au început să sosească nonstop scrisori de mulţumire şi afecţiune. Şi câteva dintre ele relatau chiar despre decizii de a urma o vocaţie religioasă, mulţumită inspiraţiei primite prin film.

Zeffirelli a spus că propria lui credinţă s-a întărit odată cu filmul. El a descris în particular un moment: „În timpul scenei Cinei celei de Taină, a fost un climat de absolută tăcere şi profundă spiritualitate în încăpere, în timp ce afară se dezlănţuise o furtună de nisip. Momentul a fost întrerupt de suspinele colaboratorilor mei. Vreau să cred că a existat o energie în afara noastră, care a fost invocată pentru realizarea acelui moment sublim. Şi într-adevăr, este unul dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante momente ale filmului”. „Am simţit implicarea unei forţe supreme care ne călăuzea”, a adăugat el, şi de aceea, „cu toţii ştiam că făceam ceva foarte important”.

Zeffirelli a mai vorbit despre momentul când Papa şi-a exprimat recunoştinţa pentru film: „Când Papa Paul al VI-lea m-a primit într-o audienţă privată după vizionarea filmului în 1977, mi-a mulţumit şi m-a întrebat ce poate face Biserica pentru mine. I-am spus: `Mi-ar place ca această lucrare să ajungă şi în Rusia`. M-a privit şi mi-a spus profetic: `Ai încredere; în curând steagul Fecioarei va flutura deasupra Kremlinului, în locul celui roşu`. În 8 decembrie 1991, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri”, a reamintit Zeffirelli, „steagul roşu cu seceră şi ciocan care a fluturat timp de decenii deasupra Kremlinului a fost înlocuit cu steagul Federaţiei Ruse”.