Un biblist şi un jurnalist discută despre „Isus din Nazaret”
15.11.2007, Roma (Catholica) - „Dialoguri în Catedrală” este intitulată seria de dezbateri promovată de Dieceza de Roma. În seara zilei de marţi, 13 noiembrie 2007, în Bazilica Sfântul Ioan din Lateran, a avut loc confruntarea dintre un biblist, Mons. Gianfranco Ravasi, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Bunurile Culturale ale Bisericii, şi un jurnalist, Giuliano Ferrara, directorul cotidianului italian „Il Foglio”, informează Radio Vatican. Tema dezbaterii a constituit-o „Isus din Nazaret”, cartea Papei Benedict al XVI-lea, pe care Ferrara a definit-o ca pe „un eveniment în istoria lumii moderne”; Mons. Ravasi apreciază lucrarea ca pe „un text care implică cititorul în recunoaşterea autentică a chipului lui Isus, dincolo de instrumentele de reconstrucţie istorică”.
Volumul „Isus din Nazaret” scris de Papa „intră – în mod clar – în categoria culturii profane”, propunând o metodă de lectură a Scripturii ce combină în mod rodnic credinţa şi raţiunea. „Papa Benedict al XVI-lea, explică Giuliano Ferrara, ştie că în lume raţiunea şi credinţa trăiesc vieţi separate”, dar ştie de asemenea că „bărbaţii şi femeile epocii noastre trăiesc în crepusculul raţionalismului şi în noaptea relativismului, şi că se revoltă tocmai împotriva acestei lipse de lumină”. „De aceea, continuă ziaristul italian, Isus întrupat devine o valoare simbolică şi pentru cei fără credinţă”. „Scriind această carte, Papa trebuia să demonteze anumite aşa-zise dogme ale celor fără credinţă: de exemplu tendinţa de a-l accepta pe Isus ca om, negând însă posibilitatea mesianică a întrupării; acceptarea carismei morale a Evangheliilor, negând însă misterul lor: Învierea, sau acceptarea istoriei creştine doar la timpul trecut, negând mărturia – cuvântul cheie al creştinismului – care se repetă ca un prezent etern”.
Pentru Mons. Gianfranco Ravasi, îndatorirea fundamentală în vederea cunoaşterii autentice a chipului lui Cristos nu constă doar în precizarea aspectelor istorice şi documentare, ci mai ales în încercarea de a descoperi dimensiunea transcendentală, cea a misterului, încredinţată altor canale ale cunoaşterii umane, precum teologia şi cercetarea spirituală”. „Trebuie să încercăm să ne amintim că nu suntem doar în căutarea lui Isus istoric, pentru a cărui descoperire avem la îndemână metoda istorico-critică, ci că încercăm să-l găsim pe Isus cel real, căutare ce necesită alte canale de cunoaştere, alte instrumente şi un parcurs diferit, precum cel teologic, cel mistic în înţelesul cel mai strict şi riguros”.
