Sprijinul psihologic nu poate înlocui ajutorul spiritual
22.11.2007, Roma (Catholica) - Deşi asigurarea de sprijin psihologic pentru bătrâni este importantă, nimic nu poate înlocui valoarea ajutorului spiritual, şi în special beneficiile sacramentelor, a afirmat preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de Sănătate. Cardinalul Javier Lozano Barragan a făcut această afirmaţie când a încheiat a 22-a conferinţă internaţională organizată de dicasterul său în perioada 15-17 noiembrie 2007. Asistenţa pastorală a bătrânilor s-a aflat în centrul conferinţei, şi Euharistia, ca viaticum, a fost considerată cel mai important element al acestei atenţii pastorale.
Între punctele cheie ale celor 40 sesiuni ale conferinţei s-a subliniat numărul tot mai mare de bătrâni, datorat speranţei mai mari de viaţă. În acest context, dezvoltarea ştiinţei geriatrice, „deşi bună, nu este total suficientă”, a spus Cardinalul în sinteză. Participanţii la conferinţă au analizat lumea vârstnicilor prin perspectiva Sfintei Scripturi. Mai presus de toate, au subliniat respectul datorat persoanelor în vârstă, a căror prezenţă conduce „la aşteptarea timpului milostivirii lui Dumnezeu”. Experţii „au apreciat acţiunea lui Cristos de a vindeca bolnavii ca fiind o anticipare a Împărăţiei lui Dumnezeu, a învierii”, a explicat Cardinalul Lozano Barragan.
El a notat nevoia care derivă de aici a unei cateheze şi a educaţiei catolice pentru a transmite acest mesaj, incluzând o explicare a Sacramentelor. „Resursele psihologice în îngrijirea bolnavilor bătrâni trebuie avute în vedere, dar nu trebuie niciodată considerate ca substitute pentru Sacramente”, a subliniat Cardinalul. O altă concluzie a fost legată de necesitatea „favorizării familiei ca locul natural pentru a îmbătrâni”. În plus, „în dieceze şi parohii, trebuie să existe asistenţă pentru bolnavi, între care se numără şi preoţi şi persoane consacrate”, a adăugat Cardinalul Lozano Barragan.
Trebuie să existe „ajutor spiritual, Sacramente şi rugăciune, pentru şi cu cei în vârstă”. Participanţii la conferinţă au subliniat de asemenea nevoia de a fi vizitaţi vârstnicii, un act de milostivire în care dăm mărturie de caritatea fraternă şi participăm la iubirea lui Dumnezeu „într-o solidaritate efectivă pentru a învinge singurătatea”, a explicat Cardinalul. Astfel se realizează „cele trei slujiri: a cuvântului, de sfinţire şi de comuniune, şi de asemenea aceea de a-i ajuta pe vârstnici să nu îşi piardă credinţa”, a adăugat el. Cel care vizitează un bolnav sau o persoană în vârstă, a concluzionat Cardinalul, „reprezintă întreaga comunitate creştină zâmbind şi rugându-se”.
Structura organismului uman este : corp-suflet-spirit. De corp se ingrijeste medicul, de suflet – psihologul, de spirit – preotul. Fiecare poate sa„incalce„ granita profesiei sale, dupa pricepere, dupa propria ratiune si mai ales, dupa inima sa. Preotul insa – poate si trebuie sa se ocupe de tot , fiindca prin el lucreaza Duhul Sfant : el e cel care-l sustine si pe medic, si pe psiholog. Daca insa recunoastem sau nu nevoia noastra de ajutor, asta e alta problema – si tine de bun simt, ratiune si mai ales – de propria constiinta. Simplificand lucrurile, medicul si psihologul reprezinta stiinta; preotul: inima – si nimic nu intrece si nici nu poate egala intelepciunea inimii. Iar batranii – atat de des marginalizati, ridiculizati, considerati `de prisos„ sunt propriile noastre radacini: daca neglijenta noastra le „taie„, atunci noi insine ne uscam – fara flori, fara rod, intr-o vietuire zadarnica, goala pe dinauntru, de robot.