Importanţa faimei de sfinţenie pentru canonizare
19.02.2008, Vatican (Catholica) - Faima de sfinţenie este de „importanţă absolută” în procesul de canonizare, după cum subliniază un nou document al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. În ziua de luni, 18 februarie 2008, prefectul dicasterului, Cardinalul Jose Saraiva Martins, a prezentat instrucţiunea „Sanctorum Mater”, referitoare la anchetele diecezane sau eparhiale în cauzele de canonizare. În prezentarea sa, Cardinalul a explicat că scopul documentului „este contribuţia la a asigura că actualele norme pentru ancheta diecezană a unei cauze de beatificare şi canonizare sunt aplicate cu tot mai mare grijă”.
Instrucţiunea este împărţită în şase secţiuni. Cardinalul Saraiva Martins a arătat tema fiecăreia dintre ele: „Prima atrage atenţia asupra nevoii unei adevărate faime de sfinţenie înainte de începerea unui proces, şi explică îndatoririle şi rolurile actorului cauzei, postulatorului şi Episcopului competent. A doua parte descrie faza preliminară a cauzei, care se întinde până la obţinerea acordului – `Nihil obstat` – din partea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. A treia priveşte instrumentarea cauzei. A patra parte se concentrează asupra adunării probelor documentare şi a cincia asupra adunării declaraţiilor martorilor. În fine, a şasea secţiune a documentului prezintă procedura pentru încheierea anchetei”.
Cardinalul a explicat motivaţia publicării documentului, arătând că au trecut 25 de ani de la promulgarea de către Papa Ioan Paul al II-lea a Constituţiei apostolice „Divinus Perfectionis Magister”, şi de la promulgarea „Normae Servandae” de către Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. De atunci, „în unele dieceze, anumite prevederi ale legii nu au fost întotdeauna înţelese şi, în consecinţă, nu au fost puse în practică cu necesara meticulozitate, ceea ce a făcut uneori necesare clarificările din partea Congregaţiei sau ca aceasta să ceară curiilor diecezane să corecteze erorile”. Mai mult, a adăugat Cardinalul Saraiva Martins, „diecezele nu au întotdeauna acces la indivizi specializaţi cu experienţă practică în diferitele proceduri dintr-o cauză de canonizare”.
De aceea, „este evident că un document practic, precum această instrucţiune, este util şi cu adevărat necesar”. Această instrucţiune evidenţiază „importanţa procesului” în cauzele de beatificare şi canonizare, „şi evidenţiază cu claritate normele care trebuie să fie respectate”. Vorbind despre ultimul motiv pentru publicarea documentului, Cardinalul Saraiva Martins a arătat că, „în trecerea de la legislaţia anterioară la aceea care este în vigoare astăzi, a fost neclar pentru unii oameni că o serioasă şi riguroasă verificare a faimei de sfinţenie sau martiriu, realizată în dieceze, este o cerinţă preliminară de absolută importanţă. Astfel, procesul nu trebuie să înceapă fără dovada incontestabilă că Servul lui Dumnezeu […] este considerat sfânt sau martir de către un număr însemnat de credincioşi, care îl invocă în rugăciunile lor şi atribuie haruri şi favoruri mijlocirii lui”.
Până acum în pontificatul Papei Benedict al XVI-lea, au fost 20 de ceremonii de beatificare pentru 563 Servi ai lui Dumnezeu (36 mărturisitori şi 527 de martiri), incluzând 48 preoţi diecezani, 485 persoane consacrate şi 30 laici, cu un total de 509 bărbaţi şi 54 femei. Majoritatea acestora au fost beatificaţi într-o singură celebrare: 498 martiri spanioli proclamaţi fericiţi în 28 octombrie 2007. Prefectul Congregaţiei a prezidat 31 de ceremonii, 18 în Italia şi 13 în: Mexic, Portugalia, Brazilia, Spania, Franţa, Polonia şi Austria. Papa Benedict al XVI-lea a celebrat până acum patru ceremonii de canonizare, trei în Roma şi una în Brazilia, canonizând 14 persoane: doi episcopi, patru preoţi, cinci călugări şi trei călugăriţe. Numărul total de persoane canonizate sau beatificate în cadrul acestui pontificat este de 577.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
