Sănătatea ca tindere spre armonie
04.03.2008, Roma (Catholica) - Cardinalul Javier Lozano Barragan, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Serviciilor de Sănătate, a ţinut o lectio magistralis vineri, 18 ianuarie 2008, în sediul companiei farmaceutice multinaţionale „GlaxoSmithKline” din Verona, Italia. Textul, tradus mai întâi pe Ercis.ro, a fost preluat în ultimul număr din Lumea Catholica, de unde cităm câteva framente. Prelatul porneşte de la diversele definiţii date sănătăţii: „1. Sănătatea este tăcerea organelor; 2. Sănătatea constă în lipsa bolilor; 3. Sănătatea este o stare de perfectă bunăstare fizică, mentală şi socială, şi nu numai lipsa bolilor; 4. Sănătatea este nivelul de eficacitate funcţională şi/sau metabolică a unui organism, atât la nivel micro (celular), cât şi la nivel macro (social); 5. Sănătatea este un echilibru dinamic în continuă mişcare de la o stare de sănătate la o alta de boală, aceste oscilaţii depinzând de numeroşi factori sau variabile biologice, psihologice şi/sau sociale, în interacţiune intimă şi continuă; 6. Sănătatea constă în capacitatea de a reacţiona la factori adverşi de orice tip, fără a compromite sistemul de viaţă; 7. Sănătatea este un proces, este capacitate şi dispoziţie de a trăi în formă autonomă, solidară şi cu capacitate pentru veselie şi bucurie; 8. Sub profilul mintal, se afirmă că sănătatea este capacitatea de a iubi, de a se bucura şi de a tolera.”
Cum vedea însă Papa Ioan Paul al II-lea sănătatea? În 2000 dădea o definea ca „tinderea spre armonia fizică, psihică, socială şi spirituală, şi nu numai lipsa bolilor, care îl capacitează pe om să îndeplinească misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o în viaţa sa”. Cardinalul comentează: „Este clar că această definiţie a sănătăţii are ca fundament întreaga concepţie creştină. Putem spune că dorinţa oricărei religii este ca divinitatea să ne dea sănătatea. Această sănătate se pierde fie din cauzele naturale ale evenimentelor cosmice, fie datorită istoriei rele a oamenilor, şi se poate recăpăta atunci când din punct de vedere cultural sunt dominate aceste cauze naturale, sau oamenii se eliberează de acţiunile rele săvârşite. Totul este diferit în concepţia creştină despre sănătate. Sănătatea nu se află în orânduirea corectă a elementelor, sau în acţiunile umane care ne eliberează de o istorie rea. De fapt, sănătatea nici nu este un dar obiectiv pe care ni-l dă Dumnezeu, ci însuşi Dumnezeu ni se dăruieşte nouă în Isus Cristos. Concepţia creştină despre sănătate este o concepţie holistică ce ia totul din persoana umană, în toate dimensiunile sale, prezente şi viitoare, astfel încât sfârşitul dorit de orice creştin este tocmai sănătatea veşnică.” Mai multe puteţi citi în articol din revista electronică, aflată la adresa www.Lumea.Catholica.ro.
