Papa la Liturghia de pomenire a Mons. Rahho
17.03.2008, Vatican (Catholica) - „Un om de pace şi de dialog” condamnat la un sfârşit „inuman” urmat de o „înmormântare nedemnă”, sunt cuvintele cu care Papa Benedict al XVI-lea l-a amintit pe Arhiepiscopul caldeean ucis în Irak, Paulos Faraj Rahho, celebrând în dimineaţa zilei de luni, 17 martie 2008, o Liturghie de pomenire în capela Redemptoris Mater din Vatican. Papa a invocat ca exemplul său să poată susţine toţi irakienii de bună voinţă în construirea unei naţiuni paşnice şi solidare, citim în relatarea de pe Radio Vatican.
„Am păşit în Săptămâna Sfântă purtând în inimă marea durere pentru tragica moarte a iubitului Mons. Paulos Faraj Rahho, Arhiepiscop de Mosul al Caldeenilor”. Astfel şi-a început omilia Papa Benedict al XVI-lea, mulţumind tuturor celor care i-au acceptat invitaţia de a se ruga împreună pentru el. Papa a spus că îi simte aproape pe Patriarhul de Babilonia al Caldeenilor, Cardinalul Emmanuel al III-lea Delly, şi pe Episcopii iubitei Biserici care în Irak suferă, crede şi se roagă. Tuturor acestor fraţi în episcopat, preoţilor lor, călugărilor şi credincioşilor, Sfântul Părinte le-a trimis un cuvânt special de salut şi mângâiere, convins că în credinţă vor şti să găsească forţa pentru a nu-şi pierde curajul în dificila situaţia în care trăiesc.
Papa Benedict al XVI-lea s-a referit apoi la evanghelia zilei despre cina din Betania. Gestul Mariei, de a unge picioarele lui Isus cu un parfum de preţ, devine un act extrem de iubire recunoscătoare în vederea înmormântării Învăţătorului; parfumul, care se răspândeşte în toată casa, este simbolul carităţii sale imense, al frumuseţii şi bunătăţii sacrificiului său care umple Biserica. Aici Papa a spus că se gândeşte la sfânta Crismă care a uns fruntea Mons. Rahho în momentul Botezului şi al Mirului; care i-a uns mâinile în ziua hirotonirii preoţeşti şi apoi capul şi mâinile când a fost consacrat Episcop. S-a mai gândit şi la atâtea „uncţiuni” de afecţiune filială, de prietenie spirituală, de devoţiune pe care credincioşii săi le-au rezervat persoanei sale şi care l-au însoţit în ceasurile teribile ale răpirii şi ale închisorii sale dureroase, până la agonia şi moartea sa, şi la acea nedemnă îngropare. Dar acele ungeri sacramentale şi spirituale erau chezăşia învierii, chezăşia vieţii adevărate şi depline pe care Domnul Isus a venit să ne-o dăruiască.
Având în inimă misterul durerii celebrat în Săptămâna Sfântă, Episcopului Romei i-a venit în minte asemănarea dintre suferinţele îndurate de Mons. Rahho şi chinurile la care a fost suspus „Servitorul Domnului” descris în liturgie de profetul Isaia, atât de misterios în identitatea sa şi atât de asemănător în toate lui Cristos în timpul Patimilor. În Pătimirea lui Cristos vedem împlinirea acestei misiuni, atunci când El, în faţa unei condamnări nedrepte, aduce mărturie pentru adevăr, rămânând credincios legii iubirii. „Pe aceeaşi cale, Mons. Rahho şi-a luat crucea şi l-a urmat pe Domnul Isus… dând mărturie în favoarea adevărului”. Papa a amintit că Arhiepiscopul Rahho a fost un om de pace şi de dialog; că avea o predilecţie deosebită pentru săraci şi persoanele cu dizabilităţi, pentru a căror asistenţă fizică şi psihică înfiinţase o asociaţie specială numită „Bucurie şi Caritate”. Invocaţia Pontifului a fost ca exemplul său să poată susţine toţi irakienii de bunăvoinţă, creştini şi musulmani, să contribuie la o convieţuire paşnică, bazată pe fraternitatea umană şi pe respectul reciproc.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
