LC: Focul evanghelic care a incendiat 182 de ţări
25.03.2008, Roma (Catholica) - La puţin mai mult de o săptămână de la decesul Chiarei Lubich, la vârsta de 88 de ani, revista Lumea Catholica propune, în numărul ei pe luna martie, un material ce reuneşte traducerea a două articole apărute în publicaţia Avvenire a Conferinţei Episcopale Italiene, într-un număr special din 15 martie dedicat fondatoarei Mişcării Focolarelor. Cele două articole, semnate de Matteo Liut şi Giovanni Ruggiero, bazate în mare parte pe informaţiile cuprinse pe situl Mişcării, www.focolare.org, ne propun o radiografie a Mişcării şi ne prezintă „Revoluţia Chiarei sub semnul unităţii”.
„Este dificil, dacă nu imposibil, a delimita graniţele lumii care s-a născut din carisma Chiarei Lubich. Mişcarea Focolarelor este prezentă astăzi în 182 de naţiuni, cu 141.400 de membri şi peste două milioane de aderenţi şi simpatizanţi, dar operele ei, itinerariile ei, mărturia ei, ating şi implică inimile unui număr imens de persoane, de orice naţionalitate şi religie. Ceea ce a ieşit din ruinele celui de-al doilea război mondial, a devenit sămânţă pentru o speranţă nouă, şi ea mondială”, vorbeşte Matteo Liut despre Mişcarea care se găseşte astăzi pe toate cele cinci continente”.
Se vorbeşte despre diversele ramuri ale Mişcării, despre proiectele ei din mediul politic şi social, despre „economia de comuniune”, „un proiect născut dintr-o idee a Chiarei Lubich din 1991, în timpul unei călătorii în Brazilia, la Sao Paolo, unde şi-a imaginat un sistem economic în care crearea de întreprinderi eficiente să meargă mână în mână cu ajutorul pentru populaţiile locale şi cu cultura dăruirii şi a iubirii”. Sunt amintite şi orăşelele, „alcătuite din locuinţe, centre de servicii, activităţi productive, lăcaşuri de cult, sunt 35, fiecare dintre ele caracterizate de un aspect particular”: internaţionalitatea, unitatea dintre catolici şi evanghelişti, dialogul interreligios, raportul între om şi mediu etc.
Al doilea material aminteşte începuturile Mişcării, în refugiile antiaeriene ale oraşului Trento bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial. Acolo Chiara „a început să le spună persoanelor care o înconjurau temătoare că există un Ideal pe care nici o bombă nu îl poate face să se prăbuşească, şi a continuat să îi înveţe pe toţi cei care, mai apoi, au urmat-o. Au fost zile fierbinţi şi intense: `În fiecare zi noi descoperiri – amintea ea după ani -, Evanghelia devenise unica noastră carte, unica lumină a vieţii`. S-a născut sub bombele din Trento ideea mişcării, şi Chiara a considerat că începuturile Mişcării Focolarelor sunt legate de un episod intim şi de dulce abandonare, când în bisericuţa capucinilor din Trento, singură înaintea altarului, a rostit al său `da` pentru totdeauna lui Dumnezeu. Era 7 decembrie 1943”.
Unitatea în Numele lui Isus „a făcut din Mişcarea Focolarelor o mişcare eclesială, integrată în anotimpul de înflorire a noilor carisme… Carisma Chiarei se contura într-o Evanghelie trăită, ea repetând mereu că nu totul a fost gândit doar de mintea omenească: `Vine de Sus. În general circumstanţele sunt cele care manifestă ceea ce doreşte Dumnezeu. Noi încercăm să urmăm voinţa Sa zi după zi`. A înţeles acest lucru Episcopul de Trento, Carlo De Ferrari, care a dat Mişcării aprobarea sa în 1947: `Aici – a scris el – este degetul lui Dumnezeu`. Şi însuşi Papa Paul al VI-lea, în prima audienţă acordată Mişcării Focolarelor în 1964, recunoştea în aceasta o lucrare a Domnului. Cu doi ani înainte Mişcarea primise recunoaşterea pontificală”.
