LC: O analiză a „Cinei de Taină” a lui Leonardo da Vinci
02.04.2008, Roma (Catholica) - „`Unul dintre voi mă va trăda` este probabil fraza cea mai teribilă care a ieşit din gura lui Isus. Toţi apostolii se întreabă: `Oare eu sunt?` Numai adevăratul trădător rămâne baricadat în inima lui de piatră. Aşa este interpretată viziunea Cinei de Taină a lui Leonardo da Vinci de către cercetătorii de artă”. Articolul „O analiză a `Cinei de Taină` a lui Leonardo da Vinci”, din numărul pe martie 2008 al revistei Lumea Catholica, propune această interpretare a picturii alături de aceea în care Isus ar spune de fapt: „Acesta este Trupul meu”. Materialul, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu, conţine bucăţi ample din referatele a doi preoţi iezuiţi, Heinrich Pfeiffer şi Marko Ivan Rupnik, despre această binecunoscută pictură a creştinătăţii.
Să rămânem pentru început la prima interpretare. „Este evident că fraza rostită de Isus a trezit toate aceste reacţii, aşa de diferite. Aceasta este noutatea lui Leonardo: el arată efectul cuvântului, nu se limitează să-l indice. Diferiţi apostoli, conform faimoasei descrieri a lui Goethe, par să spună cu gesturile: `Nu sunt eu, n-aş face asta niciodată`, exprimându-se cu arătătorul ridicat, cu mâinile strânse pe piept sau ridicate. Un apostol pare că vede scena cu imaginaţia sa, imitând aceeaşi întindere a braţelor, aşa cum face Isus. Un altul s-a ridicat sprijinindu-se cu mâinile pe masă. Pe dreapta, unul vorbeşte cu colegul său”.
După fizionomia lor, după gesturi sau îmbrăcăminte, sau după poziţia lor la masa din cenacol, ni se propune o identificare a celor doisprezece apostoli. Iată şi descrierea figurii lui Mântuitorului: „Cristos este dăruire totală, exprimată prin cele două linii diagonale ale braţelor deschise care coboară spre masă. Toată această dăruire este încă o dată concentrată în mâna stângă, deschisă, care se dezlipeşte de faţa de masă albă şi indică o bucată de pâine pe masă. Gestul este însoţit de ochii lui Isus care privesc în aceeaşi direcţie. În schimb mâna dreaptă parcă este cuprinsă de un cârcel care se extinde asupra fiecărui deget şi exprimă oroarea şi refuzul instinctiv al trădării lui Iuda”. Însă în faţa grupului de trei apostoli din partea stângă a lui Cristos „se află pâinea indicată de ochii şi de mâna stângă a Lui. Este ca şi cum Isus le-ar spune cuvântul mântuitor: `Acesta este Trupul meu` şi nu ca şi cum ar rosti fraza teribilă: `Unul dintre voi mă va trăda`”.
„Este ca şi cum cei trei apostoli de la stânga lui Isus ar fi înţeles ceva din misterul insondabil al auto-dăruirii învăţătorului lor în pâinea euharistică. Acum înţelegem că degetul ridicat al lui Toma reprezintă aproape un ecou al cuvântului lui Isus: `Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer`… Cuvântul vestirii trădării trebuie luat în considerare numai ca temă secundară, în intenţia din Cina de Taină a lui Leonardo da Vinci. Cuvântul lui Isus nu transformă numai pâinea în Trupul său, ci prin credinţa apostolilor săi şi în trupul social al tuturor celor prezenţi, cu excepţia lui Iuda. În acest trup social funcţiile fiecărui mădular sunt diferite: un apostol îl corectează pe altul cu mult tact, aşa cum face aici Iuda Tadeul cu Petru; unul face să răsune cuvintele abia rostite de către Isus, aşa cum face Toma cu degetul îndreptat spre cer; unul intră în dialog cu un coleg, aşa cum face Andrei cu Matei”.
