Rozariul nu este o practică pioasă legată de trecut
05.05.2008, Vatican (Catholica) - În seara zilei de sâmbătă, 3 mai 2008, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat rugăciunea Rozariului în Bazilica romană Santa Maria Maggiore, „templu marian prin excelenţă” în care, aşa cum a amintit Sfântul Părinte, este venerată imaginea Mariei „Salus Populi Romani”. „În experienţa generaţiei mele”, a spus el, „serile lunii mai evocă amintiri plăcute ale unor întâlniri pentru a aduce omagiu Fecioarei Maria. … Astăzi împreună confirmăm faptul că Sfântul Rozariu nu este vreo practică pioasă ce ţine de trecut, o rugăciune din timpuri îndepărtate la care să ne gândim cu nostalgie. Într-adevăr, Rozariul experimentează un fel de nouă primăvară”.
„În lumea modernă care este atât de risipită, această rugăciune ne ajută să îl aşezăm pe Cristos în centru, aşa cum a făcut Fecioara care a meditat asupra la tot ceea ce se spunea despre Fiul ei şi asupra la ceea ce El însuşi a făcut şi a spus. Când recităm Rozariul retrăim momente importante din istoria mântuirii, trecem din nou prin diferitele etape ale misiunii lui Cristos. Cu Maria ne întoarcem inimile spre misterul lui Isus”. „Fie ca Maria să ne ajute să primim în noi înşine harul care emană din aceste mistere, pentru ca prin noi acest har să poată `iriga` societatea, începând cu relaţiile noastre de zi cu zi, purificându-le de multe forţe negative şi deschizându-le faţă de noutatea lui Dumnezeu.
„Rozariul”, a adăugat Papa, „când este rostit într-o manieră autentică – nu mecanic şi superficial, ci profund – aduce pace şi reconciliere. Conţine puterea vindecătoare a Preasfântului Nume al lui Isus, invocat cu credinţă şi iubire în inima fiecărui `Bucură-te, Marie`”. Papa Benedict al XVI-lea a făcut apoi apel la cei prezenţi să rămână uniţi cu Maria în timpul zilelor care conduc la Rusalii, „invocând o reînnoită revărsare a Duhului Sfânt pentru Biserică”. El le-a mai încredinţat „cele mai urgente intenţii” ale ministerului său: „nevoile Bisericii, marile probleme ale omenirii, pacea în lume, unitatea creştinilor şi dialogul dintre culturi”, precum şi obiectivele pastorale ale Diecezei de Roma, şi „dezvoltarea solidară” a Italiei.