Zile de har la parohia Fericitul Ieremia
22.05.2008, Bacău (Catholica) - „Parohia Fericitul Ieremia din Bacău a trăit cu adevărat zile de har în perioada 17-18 mai 2008”, scriu pr. Claudiu Gabriel Ianuş şi pr. Paul Agu pe situl Diecezei de Iaşi. Motivul: au fost zilele în care moaştele Fericitului Ieremia au poposit în biserica parohială. După trei zile de pregătire intensă în cadrul Sfintelor Liturghii, în ziua de sâmbătă, spre seară, PS Petru Gherghel împreună cu pr. Ubaldo Olliviero, custodele capucin din România, au adus racla cu moaştele patronului bisericii. Nenumăraţi credincioşi au ieşit în întâmpinarea singurului român ridicat la cinstea altarelor. Opt bărbaţi au purtat racla până în monumentala biserică ce este aşezată sub ocrotirea fericitului.
La cuvântul de început, pr. Dumitru Gabor, parohul comunităţii, a subliniat momentul istoric, subliniind totodată „provocarea ce ne vine din partea unui Episcop, Anton Durcovici, şi a unui călugăr, Fericitul Ieremia”. La Sfânta Liturghie, celebrată de decanul de Bacău, pr. Isidor Dâscă, la care a asistat şi PS Petru Gherghel, părintele predicator Cristian Ghiurcă a subliniat pilda pe care fratele Ieremia o transmite – măreţia credinţei manifestată în faptele cotidiene ale vieţii, cu o sporită atenţie faţă de cei bolnavi şi săraci.
Sfânta Liturghie pontificală de hram, din 18 mai, a marcat momentul culminant al acestor zile. Biserica a devenit neîncăpătoare, toţi, de la autorităţi, preoţi şi numeroşi enoriaşi dorind să treacă prin faţa raclei pentru a adresa o rugăciune fericitului. La predică, pr. Aurel Ilieş a vorbit despre felul în care a reuşit fratele Ieremia să trăiască harul primit de la Tatăl, urmând exemplul Fiului, lăsându-se luminat de Duhul Sfânt, mijlocirea pe care Fericitul Ieremia o face mai ales pentru români, fraţii săi. În cuvântul de încheiere, Episcopul Petru Gherghel a îndemnat pe credincioşi să fie cetăţeni ai lumii pentru a putea deveni cetăţeni ai cerului.
„Când racla cu moaştele fericitului Ieremia a părăsit biserica noastră, se putea citi pe chipurile tuturor atât regretul despărţirii, cât şi bucuria harurilor primite în aceste zile; Fericitul Ieremia părea că zâmbea tuturor, mai gingaş parcă copiilor de la Prima sfântă Împărtăşanie ce i-au stat aproape pe parcursul acestor zile, îmbrăcaţi în haine albe”, scriu cei doi preoţi la finalul corespondenţei.