Euharistia, cea mai mare revoluţie din istorie
23.05.2008, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că Euharistia a adus cea mai profundă revoluţie din istorie. Afirmaţia a fost făcută ieri, în predica la sărbătoarea Corpus Christi din Bazilica San Giovanni in Laterano. După Liturghie, Pontiful a condus – conform tradiţiei – o procesiune pe străzile Romei, până la Bazilica Santa Maria Maggiore.
De ce o revoluţie? Pentru că credincioşii se strâng în faţa Euharistiei lăsând la o parte diferenţele de clasă socială sau economică, convingerile politice, împărţirea după sex, chiar şi preferinţele. Audienţa care i-a ascultat cuvintele au fost o dovadă vie: călugări şi călugăriţe, printre care şi Misionarele Carităţii, cercetaşi, Cardinali, Cavaleri ai Sfântului Mormânt, pelerini din lumea întreagă, şi trecători curioşi care s-au oprit să vadă celebrarea. Meditând asupra misterului euharistic, Sfântul Părinte l-a citat pe Apostolul Paul: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Cristos Isus”.
„În aceste cuvinte”, a spus Papa, „se simte adevărul şi forţa revoluţiei creştine, revoluţia cea mai profundă din istoria umană, care se experimentează tocmai în jurul Euharistiei: aici se adună în prezenţa Domnului persoane diferite prin vârstă, sex, condiţie socială, idei politice. Euharistia nu poate fi niciodată un fapt privat, rezervat persoanelor care s-au ales prin afinitate sau prietenie. Euharistia este un cult public, care nu are nimic esoteric, nimic exclusiv. În această seară nu am ales noi cu cine să ne întâlnim; am venit şi suntem unii lângă alţii, uniţi de credinţă şi chemaţi să devenim un singur trup împărtăşindu-ne cu unica pâine care este Cristos.”
Papa a vorbit apoi despre adoraţie: „A adora trupul lui Cristos înseamnă a crede că acolo, în acea bucată de pâine, este realmente Cristos, care dă adevărat sens vieţii, universului imens ca şi celei mai mici creaturi, întregii istorii umane ca şi celei mai scurte existenţe. Adoraţia este rugăciune care prelungeşte celebrarea şi împărtăşania euharistică şi în care sufletul continuă să se hrănească: se hrăneşte cu iubire, cu adevăr, cu pace; se hrăneşte cu speranţă, pentru că acela în faţa căruia ne prosternăm nu ne judecă, nu ne striveşte, ci ne eliberează şi ne transformă. Iată de ce faptul de a ne aduna, de a merge, de a adora ne umple de bucurie. Însuşindu-ne atitudinea adoratoare a Mariei, pe care o amintim în mod deosebit în această lună mai, ne rugăm pentru noi şi pentru toţi; ne rugăm pentru orice persoană care trăieşte în acest oraş, pentru ca să te poată cunoaşte pe tine, o, Tată, şi pe cel pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos. Şi astfel să aibă viaţă din belşug. Amin.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
