Evocarea figurii Cardinalului Agostino Casaroli
10.06.2008, Vatican (Catholica) - Marţi, 10 iunie 2008, în Aula Sinodului din Vatican, s-a deschis o reuniune pentru evocarea figurii Cardinalului Agostino Casaroli, secretar de stat al Vaticanului din 1979 până în 1990, la zece ani de la moartea sa. Actualul secretar de stat, Cardinalul Tarcisio Bertone, l-a descris pe Cardinalul Casaroli ca pe un diplomat excepţional, angajat în a construi pacea şi în a asigura Bisericii condiţiile necesare pentru a-şi desfăşura propria acţiune în libertate, se arată în relatarea de pe situl Radio Vatican. La reuniune au intervenit şi Cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, şi doi foşti miniştri de externe: al Franţei, profesorul Jean-Bernard Raimond, şi al Poloniei, prof. Wladislaw Bartoszewski.
Cardinalul Casaroli a fost artizanul principal al iniţiativei Ostpolitik, adică acţiunea de dialog a Sfântului Scaun cu regimurile comuniste în anii premergători căderii Zidului de la Berlin. Cardinalul Bertone a amintit că această iniţiativă a lui Agostino Casaroli s-a dezvoltat în peste 25 de ani, din 1963 până în 1989, în serviciul a cinci Pontifi. Cardinalul Bertone a pus accentul înainte de toate pe caracteristicile acţiunii lui Casaroli: „Acţiunea pastorală şi diplomatică a Cardinalului Casaroli, care coincide în mare parte cu aşa-numita Ostpolitik a Bisericii, se mişcă de fapt între aceşti doi poli: binele Bisericii, `a fi ambasador al lui Cristos`, şi căutarea dialogului posibil, `pentru a reconcilia totul`”. Cardinalul Casaroli a avut ca „busolă” pentru acţiunea sa „o profundă iubire pentru cauza păcii”, convins că urmărirea concordiei între naţiunii este un imperativ moral şi, în acelaşi timp, o necesitate „pentru însăşi supravieţuirea umanităţii”.
Cardinalul Bertone a reparcurs apoi activitatea diplomatică a predecesorului său. El a amintit că în prima fază a iniţiativei Ostpolitik, în ţările comuniste situaţia era dezolantă din cauza arestărilor episcopilor şi preoţilor, închiderii seminariilor, confiscării bunurilor religioase şi discriminării catolicilor în orice domeniu al societăţii. În afară de aceasta, „drastica ruptură a relaţiilor dintre acele guverne şi Sfântul Scaun făcuse dificile relaţiile bisericeşti” dintre Papa şi comunităţile locale. „Agostino Casaroli a fost negociator vatican dotat cu capacităţi de mediere de netăgăduit; om de dialog, abil ţesător de contacte, ascultător plin de răbdare şi neobosit căutător de acorduri posibile”.
Ostpolitik practicată de Cardinalul Casaroli, a subliniat Cardinalul Bertone, a înregistrat un mare rezultat prin experienţa Sfântului Scaun la Conferinţa de la Helsinki, între 1973-1975, unde a obţinut recunoaşterea explicită a libertăţii religioase. Un principiu sancţionat în Actul final, care legitimează în mod formal Biserica să conducă negocieri bilaterale cu guvernele. Sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, Agostino Casaroli a devenit secretar de stat şi a scris împreună cu el o nouă pagină de istorie ecleziastică. A fost alături de Papa Ioan Paul al II-lea în întâlniri istorice precum cea cu Gorbaciov şi a asistat la căderea Zidului de la Berlin. Între rezultatele la care s-a ajuns graţie acţiunii Cardinalului Casaroli, Cardinalul Bertone nu a omis să amintească şi semnarea acordului de revizuire a Concordatului cu Italia în 1984.
