Scoateţi-l pe Dumnezeu dintre „paranteze”
10.06.2008, Vatican (Catholica) - Dacă oamenii doresc să aibă speranţă şi să găsească sens vieţilor lor trebuie să îl scoată pe Dumnezeu dintre „paranteze” – a afirmat Papa Benedict al XVI-lea luni, 9 iunie 2008, în Bazilica San Giovanni in Laterano când a inaugurat congresul eclezial al Diecezei de Roma. Evenimentul se desfăşoară până joi, având ca temă: „Isus a înviat: a educa pentru speranţa în rugăciune, acţiune şi suferinţă”.
Sfântul Părinte s-a referit la subiectul speranţei creştine, explicând că „într-un anumit sens, ne priveşte pe fiecare dintre noi personal, […] dar este de asemenea o speranţă comunitară, o speranţă pentru Biserică şi pentru întreaga familie umană”. „În societatea şi cultura de astăzi, şi aşadar şi în iubitul nostru oraş al Romei, nu este uşor să trăieşti într-o atmosferă de speranţă creştină”, a spus el. „Speranţele pentru mari noutăţi şi îmbunătăţiri sunt concentrate asupra ştiinţei şi tehnologiei.” Şi totuşi, „nu ştiinţa şi tehnologia dă sens vieţilor noastre şi nici nu ne învaţă să distingem binele de rău. Într-adevăr, după cum scriam în enciclica Spe Salvi, nu ştiinţa mântuieşte omul: omul este răscumpărat de iubire şi aceasta se aplică chiar şi în termenii lumii actuale.”
Papa Benedict a deplâns faptul că „civilizaţia şi cultura noastră […] prea adesea tind să îl pună pe Dumnezeu între paranteze, să organizeze viaţa personală şi socială fără El, să susţină că nimic nu se poate şti despre Dumnezeu, chiar şi să îi nege existenţa. Dar când Dumnezeu este lăsat în afară, […] toate speranţele noastre, mari şi mici, sunt în vânt. Pentru a `educa la speranţă` – aşa cum propunem în acest congres şi în timpul anului pastoral – este necesar deci în primul rând să ne deschidem inimile, minţile şi vieţile faţă de Dumnezeu, pentru a fi martori credibili între semeni.”
Episcopul Romei a menţionat apoi câteva domenii concrete în care Biserica va lucra mai bine în Cetatea Eternă. „O acută şi răspândită conştientizare a relelor şi problemelor ce afectează inima Romei retrezeşte dorinţa de […] angajament comun. Este sarcina noastră să ne aducem contribuţia specifică, începând cu problema decisivă a educaţiei şi formării persoanei, dar şi înfruntând cu spirit constructiv numeroasele alte probleme ce fac mohorâte vieţile celor ce locuiesc în acest oraş. În special vom căuta să promovăm o formă de cultură şi organizare socială mai favorabilă familiei şi primirii vieţii, precum şi preţuirii persoanelor în etate, atât de numeroase în Roma.” Papa şi-a încheiat discursul încurajându-i pe tineri să îşi însuşească „darul speranţei creştine”, folosindu-l cu responsabilitate „pentru a însufleţi viitorul dragului nostru oraş”.
