Credinţa Cardinalului Van Thuan din perspectiva familiei

20.06.2008, Quebec (Catholica) - Multe persoane au citit despre credinţa în Euharistie a Cardinalului Francis Xavier Nguyen Van Thuan, prin intermediul scrierilor lui autobiografice. Dar participanţii la Congresul Euharistic Internaţional au avut parte de o altă perspectivă. Elizabeth Nguyen Thi Thu Hong, sora cea mai mică a defunctului Cardinal, s-a aflat printre vorbitorii de la cel de-al 49-lea Congres Euharistic Internaţional, care se desfăşoară în Quebec, Canada, până duminică, 22 iunie 2008. Ea a tradus în engleză şi franceză lucrările fratelui ei şi scrisorile pe care el le-a trimis familiei în timpul celor 13 ani de prizonierat în Vietnam. A fost arestat în 15 august 1975; nouă dintre anii de închisoare i-a petrecut în izolare.

„Din scrierile lui, şi mai ales din corespondenţa lui din închisoare, reiese un fapt clar: viaţa lui Francis Xavier a fost ferm înrădăcinată într-o unire extraordinară cu Dumnezeul cel viu prin Euharistie, singura lui forţă”, a spus Elizabeth. „Era de asemenea pentru el cea mai frumoasă rugăciune, şi modul cel mai bun de a-i mulţumi şi de a-i aduce slavă lui Dumnezeu”. Sora Cardinalului a afirmat că „credinţa de nezdruncinat în Euharistie a fost întotdeauna forţa călăuzitoare în viaţa lui, tăria şi hrana pentru drumul lui lung în captivitate. Întotdeauna îşi încheia scrisorile clandestine către părinţii noştri cu aceste cuvinte: `Dragă mamă şi tată, nu vă încărcaţi inimile cu tristeţe. Trăiesc în fiecare zi unit cu Biserica universală şi cu jertfa lui Isus. Rugaţi-vă ca să am curajul şi tăria de a rămâne întotdeauna fidel Bisericii şi Evangheliei, şi de a face voinţa lui Dumnezeu`”.

Elizabeth a spus că mărturia fratelui ei „ne arată nouă tuturor că Cristos şi-a oferit jertfa cu imensă fervoare, ca în ceasul pătimirii şi răstignirii Lui, când a fost ascultător faţă de Tatăl; şi aceasta, chiar până la moartea Lui umilitoare pe cruce pentru a duce înapoi la Tatăl o omenire răscumpărată şi o creaţie purificată”. „În închisoare cu Isus Euharisticul în mijlocul lor”, a continuat ea, „prizonierii creştini şi necreştini au primit încet harul de a înţelege că fiecare moment prezent al vieţilor lor în cele mai inumane condiţii poate fi unit cu jertfa supremă a lui Isus şi înălţat ca un act de adoraţie solemnă către Dumnezeu Tatăl. Împreună în fiecare zi, Thuan îşi amintea şi îi încuraja pe toţi să se roage: Doamne, fă ca noi să oferim jertfa euharistică cu iubire, să acceptăm să ducem crucea, şi să fim pironiţi pe ea pentru a vesti slava Ta, pentru a-i sluji pe fraţii şi surorile noastre”.

Elizabeth a concluzionat: „Aş dori să îmi închei reflecţiile cu acele gânduri duioase din sărbătoarea Sfântului Rozariu din 7 octombrie 1976, în închisoarea Phu-Khanh, în timpul izolării sale: `Sunt fericit aici, în această celulă, unde ciuperci albe cresc pe rogojina mea, deoarece Tu eşti aici cu mine, deoarece Tu doreşti ca eu să trăiesc aici cu Tine. Am vorbit mult în viaţa mea: acum nu mai vorbesc. Este rândul Tău să îmi vorbeşti, Isuse; te ascult`. De fiecare dată când citesc aceste cuvinte, nu pot să nu mi-l imaginez pe fratele meu, şezând în celula lui întunecată, într-un spaţiu complet gol, dar zâmbind cu blândeţe cum făcea întotdeauna, chiar şi în ultimele lui zile, şi ţinând strâns şi cu iubire buzunarul cămăşii sale unde locuia Domnul cerului. Fie ca acest fost prizonier care a experimentat pe deplin armonia cerului, iubirea şi viaţa în dezolarea celulei lui de închisoare să continue să ne călăuzească pentru ca să putem fi asemenea discipolilor din Emaus care au spus: `Doamne, rămâi cu noi şi hrăneşte-ne cu trupul Tău`”.