PS Florentin despre gestul Mitropolitului Corneanu
21.06.2008, Cluj (Catholica) - Publicaţia Făclia oferă în ediţia de astăzi un amplu interviu cu Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla pe tema împărtăşirii Mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu la Liturghia de sfinţire a unei biserici greco-catolice în Timişoara. Întrebat despre consecinţele respectivului gest, PS Florentin a răspuns că „este prea devreme pentru a răspunde, pentru că de multe ori un gest care ne scandalizează pe moment generează apoi o… reflecţie, generează o motivaţie de căutare, generează o meditaţie asupra propriei identităţi, care poate avea un efect în timp. […] V-aş invita să reluam discuţia aceasta cam peste 5-10 ani.”
Episcopul a ţinut însă să observe că „anumite persoane şi-au permis deja să dea verdicte: `trebuie caterisit!`, `să dispară… problema!` şi alte asemenea formulări care, dacă stau şi mă gândesc că este vorba de un Ierarh, mie mi se par nepotrivite din partea unui mirean. De aceea, personal nu consider că aceste opinii care au fost intens mediatizate reprezintă punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române ci reprezintă, oarecum, un curent de opinie al unora care au puterea de a publica ideile lor în anumite publicaţii naţionale pe care le conduc sau le influenţează, ştiu eu, la nivel, să zicem aşa, financiar.” PS Florentin a evocat apoi din experienţa Comisiei de dialog dintre BRU şi BOR: „S-a întâmplat la un moment dat ca un preot, pe care eu nu îl cunoşteam şi despre care credeam că este din altă Eparhie, să fie alături de noi întreaga Liturghie iar apoi să se cuminece exact ca şi noi toţi, ceilalţi. Abia după aceea am aflat că acesta era un preot din Biserica Ortodoxă. Un astfel de exemplu a fost oferit şi în comisie chiar de către vicepreşedintele acesteia, unul dintre înalţii ierarhi ai BOR. Acesta ne-a relatat cum, în timp ce era la Sfânta Liturghie, la cuminecare, a venit un preot unit care i-a spus: `Eu sunt preot greco-catolic şi doresc să mă împărtăşesc`. `Ce era sa fac?` ne-a întrebat, în comisie, pe noi. `Trebuia să-l dau afară? Sigur că nu. L-am cuminecat şi am continuat celebrarea liturgică`.”
„De ce am dat aceste exemple?”, s-a explicat Episcopul de Cluj-Gherla. „Fiindcă eu cred că regula trebuie să o facă şi practica. Sigur că exista reguli care trebuie respectate, dar mi se pare că există şi anumite excepţii care confirmă regula, nu o infirmă, nu o distrug. Nu înseamnă ca de acum înainte (şi ar fi absurd!) toţi cei care sunt în asistenţă preoţi ortodocşi ar trebui să se cuminece la Sfintele Liturghii greco-catolice la care asistă. Nicidecum! Fiecare îşi păstrează identitatea. Dar eu cred că atunci când clericii de o altă confesiune simt această dorinţă de comuniune, nu trebuie să li se… taie imediat capul.” Episcopul a subliniat apoi că nu se poate vorbi de negociere a canoanelor. „Nu se pot negocia. Dar cazurile se pot judeca.” Pentru a clarifica a făcut o comparaţie între dreptul canonic şi codul rutier, ambele existând „nu pentru a acuza, ci pentru a salva. A fost prima lecţie pe care am învăţat-o la drept canonic, cu un profesor roman, docent la Universitatea Pontificală Urbariana din Roma. Acesta mi-a spus: `Învăţăm nişte norme care nu sunt pentru a da în cap cuiva, nu sunt pentru a… caterisi oameni, pentru a-i respinge de la Biserică, ci tocmai pentru a-i salva din situaţii dificile`. De aceea, există un alt principiu care zice: `Fortiter in re, suaviter in modo`, adică să fim puternici în reguli, dar să fim domoli în aplicarea lor.”
La final Episcopul s-a adresat propriilor credincioşi: „Să nu ne grăbim să interpretăm anumite gesturi care au o profunzime pe care o vom descoperi abia în timp. Să nu ne grăbim să răspundem unor atacuri din partea unor persoane care nu reprezintă de fapt Biserica Ortodoxă, ci reprezintă interesele unor curente, opinii restrânse. Să ne rugăm pentru Mitropolitul Corneanu, să ne rugăm pentru ca bunul Dumnezeu să-i lumineze pe cei în drept să judece acest caz, în aşa fel încât voinţa lui Dumnezeu să se împlinească. Deci o invitaţie la pace, la calm şi la a nu accentua diferenţe ne-necesare în acest moment.” Şi a continuat: „Referitor la Biserica Ortodoxă, nu îmi permit să dau sfaturi. Dânşii au păstorii lor. Am toată admiraţia faţă de Ierarhia actuală a Bisericii Ortodoxe, faţă de înalţii prelaţi. Chiar dacă nu împărtăşesc întru totul opiniile unora dintre Înaltpreasfinţiile lor, sunt în aceste scaune apostolice şi ca urmare îl rog pe bunul Dumnezeu să-i lumineze ca la timpul potrivit să ia deciziile cele mai potrivite pentru Biserica Ortodoxă şi drumul ei în lume. Referitor la ziarişti, însă, mi-aş permite să-i invit să citească metodologie istorică, să nu primească orice spre publicare. Să înţeleagă că dincolo de o pagină de jurnal stau zeci, sute de mii de ochi care vor citi acea pagină, care vor lua de bune cele scrise şi nu vor avea nici timpul şi nici posibilitatea să verifice cele scrise; ca urmare ei, cei care scriu, sunt răspunzători de actele cugetate sau necugetate pe care aceşti credincioşi, aceşti cititori mai simpli, sau poate mai învăţaţi, le vor face în viaţa lor ca urmare a lecturării acelor articole.”
