60 de ani de la despărţirea de Mănăstirea Nicula
14.08.2008, Cluj (Catholica) - Acum 60 de ani a fost ultima oară când credincioşii greco-catolici, împreună cu Episcopul Iuliu Hossu, au celebrat sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, conform tradiţiei, la Mănăstirea de la Nicula. Regimul comunist a confiscat bunurile Bisericii Greco-Catolice, înmânându-le Bisericii Ortodoxe, majoritatea rămânând şi astăzi în proprietarea acesteia. Cu ocazia pelerinajului la Nicula, biroul de presă al Eparhiei clujene aminteşte că biserica de zid a Mănăstirii din Nicula a fost ctitorită între anii 1875-1879 de către Episcopii greco-catolici. Conform statisticilor vremii, în anul 1900, în această localitate se aflau 641 de greco-catolici şi 12 ortodocşi. În anul 1910 erau 825 greco-catolici şi 7 ortodocşi. În anul 1941 erau 897 de greco-catolici şi un singur ortodox.
Biserica mai există şi astăzi, în posesia Bisericii Ortodoxe. Despre ea, PS Florentin a spus, conform comunicatului amintit: „La acest edificiu este important nu zidul, ci spiritualitatea cu care este încărcat acest loc binecuvântat. Suntem siguri că Preasfânta Fecioară Maria este la fel de prezentă şi în biserica parohială din satul Nicula, şi în orice biserică unde ne rugăm ei. Dar în biserica de zid a Mănăstirii Nicula, au fost hirotoniţi 38 de preoţi, au făcut voturile monahale numeroşi călugări. Prin urmare, a spune astăzi că acel loc este al unei alte confesiuni, ni se pare un neadevăr strigător la cer. De aceea, înălţăm vocea către cer şi ne rugăm să se facă dreptate. Nu dorim să luăm teritoriul sau drepturile nimănui. Ne cerem doar drepturile proprii, care sunt atestate documentar. Există documente însoţite de fotografii. Avem fotografii de la pelerinajul din 1947, când Episcopul Iuliu Hossu a venit până la un punct cu căruţa, urcând dealul Niculii înconjurat de credincioşi, care nu au venit nici cu autobuze, nici cu alte mijloace de transport, ei au venit pe jos, timp de săptămâni şi zile, peste dealurile dimprejurul Niculii. Veneau cu preoţii cu crucea în frunte, aşa cum era tradiţia şi obiceiul românesc.”
„De aceea şi noi, dorim să continuăm această tradiţie la Nicula. Am cerut să se permită restaurarea bisericii de zid. Biserica de lemn a ars complet în 1974; cea care se află acum, acolo, şi de multe ori este atinsă cu veneraţie, este o altă biserică, adusă dintr-o zonă învecinată (localitatea Ţop). Am cerut şi autorităţilor guvernamentale şi autorităţilor Bisericii Ortodoxe să putem restaura această biserică, să putem celebra în această biserică măcar un oficiu, o Sfântă Liturghie cu credincioşii noştri în marile sărbători ale Preasfintei Fecioare Maria. Repet: nu vrem să dăm afară pe nimeni, dar ceea ce cerem mi se pare un drept de necontestat în virtutea unei tradiţii. Dacă suntem creştini şi ne respectăm ca şi creştini, dacă predicăm şi proclamăm iubirea creştină, atunci trebuie să o şi împlinim. Am mai spus aceste lucruri şi le repet, pentru a arăta că noi nu am abandonat acest loc de pelerinaj, acest loc tradiţional despre care Cardinalul Iuliu Hossu, de binecuvântată memorie, spunea: `Locul mângâierilor sufleteşti atât de scump inimii mele. (…) Locul la care să veniţi să puneţi rugăciunile voastre în faţa Maicii Milei mult-îndurătoare`. La acelaşi loc venim şi noi, chiar dacă nu putem urca la Mănăstire, la locul creat prin tradiţia zecilor şi zecilor de mii de oameni care s-au perindat pe aici înainte de anul 1948 şi după aceea.”
„Nu doresc să fim exclusivişti. Toţi cei care aduc închinare sinceră Preasfintei Fecioare Maria şi, prin ea, Bunului Dumnezeu, să vină să se închine şi în biserica noastră. Dar dorim aceeaşi deschidere şi din partea fraţilor ortodocşi, şi istoria să rămână istorie adevărată, pentru fiecare dintre noi.” Biroul de presă al Eparhiei de Cluj-Gherla aminteşte că Sanctuarul marian de la Nicula a fost recunoscut de doi Suverani Pontifi, care au emis documente pontificale cu acordarea de indulgenţe plenare celor care `vor cerceta cu evlavie biserica Sf. Mănăstiri de la Nicula` (Indulgenţă acordată de Papa Pius al XI-lea, în 19 octombrie 1928). Cea mai mare amploare a pelerinajelor la Nicula a fost în timpul Episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, între 1917 şi până în 1948, anul trecerii de către comunişti a Bisericii Române Unite în afara legii. Până la data arestării sale, Episcopul Iuliu Hossu, în fiecare an, de Sfântă Marie Mare, a predicat la Nicula zecilor de mii de credincioşi veniţi de pe întreaga întindere a României.
Imagini
Din citadela Dublinului din Biserica Saint Michan’ s Church (Halston Street), bisericà pusà la dispozitia comunità tii greco-catolice ì n formare si pentru orice romà n indiferent de crezul sà u confesional prin acordurile ì ntreprinse de Excelenta Sa Virgil si Primatul Irlandei Arhiepiscopul Martin Dermud, am ì nà ltat gà ndul si rugà ciunea ì n acest timp marian binecuvà ntat spre citadela spiritualà de la Nicula care prin drept civil si eclesiatisc ì n autenticitatea sa primarà si original apartine Bisericii persecutate. Apartine episcopilor martiri care n- au ezitat ì n fata opresiunii dictatoriale sà rà spundà Nu ateismului, Nu bolsevismului, Nu intimidà rii si amenintari natiunii si valorilor ì n mod fundamental superioare, Nu izolarii si condamnà rii Romà niei ì n dimensiunea geograficà al spatiul balcanic, Nu anihilarea si violarea dreptului fundamental al libertà tii umane si religioase. Acestor corifei si succesorilor lor apartine Nicula. Acesti lideri religiosi cu elevatà demnitate intelectualà si teologicà care au fost episcopii romà ni-uniti- greco-catolici au prevà zut cà prin procesul constrà ns si ilegitim al „ autoputernicei” ingerinte a Armatei Rosii ì n Romà nia va conduce ì n mod inevitabil la izolare si la o programare persecutie a Bisericii si ì n mod special al Bisericii Romà ne Unite pentru patriotismul si vigoarea sa spiritualà -culturalà . Asadar cum a mentionat si Excelenta Sa Florentin ì n Romà nia lui 1948 ì ncepù multiplile limite:- se ì ncepe cu cadrul giuridic ì n care primul element era abolirea Concordatului ì ntre Sfà ntul Scaun si Statul Romà n ratificat ì n mai 1929. Se trece la reconstruirea unei noi ordini juridice ì n ambientul cultului si libertà tii religioase, de care Statul comunist, care se proclama ì n mod formal garant, insà , in schimb, se reconstruieste acest plan inuman pentru a manipula, instrumentaliza si nega dreptul libertà tii religioase al Bisericii Catolice- si ì n special al Bisericii Greco-Catolice cà reia nu i-a rà mas nici o margine de libertate – legitimitate de a actiona ì n spatiul public si privat. Intuitea episcopilor martiri de a predica cu incomparabil curaj cà Statul socialist este ateu si conduce la degenerarea vietii umane s-a verificat ca profetie imortalà . Cà prin rumperea Concordatului cu Biserica Romanà a fost pasul decisiv de a ì ntrerupe si stopa orice conexiune a Bisericii Greco-Catolice cu Sfà ntul Scaun. Legea care a fost elaboratà si instauratà pentru noua ordine stabilea anumite conditii pentru a obtine recunoasterea Statului Comunist : 1. prezentarea proprilor statute de organizare si functionare in vederea verificà rii si aprobà rii; interzicerea explicità de a mentine raporturi cu cultele existente ì n afara Statului; 3. obligatia de a cere aprobarea Ministerului Cultelor si a autorità tilor locale ì n vederea reuniuni cu caracter religios, cum de asemenea obligatia de a fece cunoscut Ministrului Cultelor scrisorile pastorale si orice circularà de interes general; datoria de a presta jurà mà nt de fidelitate Republici Populare Romà ne dupà formula stabilità ; 5. suprimarea diecezelor ì n care numà rul de enoriasi nu depà sea 750. 000 de persoane. In toatà aceastà activitate guvernul romà n urma cu fidelitate indicatiile Cremlinului cu scopul imediat de a elimina principalul bastion spiritual din Romà nia, adicà Biserica greco-catolicà . Dar aici pentru a merge pe linea autenticà a istoriei dincolo de actiunea distrugà toare a Statului comunist este indispensabil necesar a sublinea atitudinea ostilà a Bisericii Ortodoxe Romà ne ì n raport cu sora sa dinamicà si vivace- Biserica Greco-Catolicà . Aceastà ostilitate ì ncepe inaintea actiunii comuniste. Un suficient exemplul pentru a marca aceastà culpabilà contributie ì n ì mposibilitatea de contesta : In 1944 dupà 23 agust, mitropolitul Nicolae Bà lan scria mitropolitului de Leningrad, Alexie: „ Slà biciunea natiunii romà ne, adicà faptul cà Romà nia a participat ì n rà zboi alà turi de Germania, derivà din cauzà divizà rii enoriasilor romà ni ì n douà Biserici separate” . Sustinà nd ì n continuare cà unirea romà nilor cu Biserica Romei a fost cauza principalà a participà rii lor ì n rà zboi contra sovieticilor. Derivà cu evidentà din acest suficient paragraf cum pasagiul ilegitim al intemnità rii si confiscà rii bunurilor patrimoniale era opera premeditatà si din partea noastrei sore mai mari. Cà alienare urmà toarelor bunuri patrimoniale: 2030 de biserici si capele, 22 mà nà stiri, 6 catedrale si o bisericà vicarialà , 9 ordine religiose cu 22 de case religiose, 1054 de edifici parohiale, 700 de edifici scolastice, 1662 alte edificii(de caracter social, cultural, economic etc. ), 4 mari edifici pentru bà trà ni si orfani, 34 de mi hectare suprafatà agricolà , importante sume de bani ì n conturile bancare ale diecezelor, 10 mari biblioteci si 100 de biblioteci parohiale, 5 tipografi ect. Din toate aceste nici 5% nu a fost restituite (dupà CIPAIANU G. , Biserica greco-catolicà dupà 1989, Universitatea din Cluj, Cluj 1995, p. 251. Acest tablou prezentat ì n obiectivitate sa istoricà impartialà reprezintà cu certitudine situatia anterioarà a perioadei de dictaturà ì nsà respectivul Tablou, a rà mas ì n dimensiunea socialà a actualità tii transilvaniene-romà nesti neclarificat datorità opuneri si nerestituirii. Sigur ì n acest tablou se plaseazà si Sfà nta mà nà strire de la Nicula care asteaptà de 60 de ani sà fie restituità ì ntrucà t s-a sà turat sà rà mà nà clandestinà si cà delnitità ì n cadrul ilegitim si inadmisibil al detinà torului non-proprietar, prin consecinta moralà , dorinta sa de a se elibera si transfera ì n cadrul legitimului proprietar ì si are vitalitatea sa deziderabilà ì n principiul dreptului divin pozitiv- scris: „ Sà nu poftesti lucrul aproapelui tà u” [… ]. Si teologia moralà crestinà ne ì nvatà cà nu este pace, binecuvà ntare, reconciliere si purificare acolo unde dreptul civil si interpersonal nu ì si are functionalitatea ì n normalitatea sa, acolo unde bunul celui care a transpirat nu-i este recunoscut, aplicat si inalienat. Evident Inaltul Ierarh Bartolomeu prin apelul facut pentru sinistrati ar putea aplica aceasta teologie a faptelor bune si in restituirea acestei manastiri.
pr. Vasile Orghici!
Dumnezeu pedepseste aspru ce aceeia care au facut rau Bisericii lui Cristos comitand un pacat de moarte. Si anume fac asemenea afirmatie deoarece legea Domnului e clara `sa nu poftesti la casa aproapeleui tai si la nici un lucru ce este al lui`. Ar trebui sa se tine cont ca oricine incalca o porunca a lui Dumnezeu sau a Bisericii comite pacat de moarte care duce la iad.