Nou apel al Papei pentru încetarea conflictului din Georgia
18.08.2008, Castel Gandolfo (Catholica) - După recitarea antifonului Angelus, în ziua de duminică, 17 august 2008, la Castel Gandolfo, Papa Benedict al XVI-lea a lansat un nou apel privind conflictul din Georgia. Vă oferim textul alocuţiunii Papei de dinaintea rugăciunii şi textul apelului, după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
În cea de-a XX-a Duminică din timpul ordinar, Liturghia propune reflecţiei noastre cuvintele profetului Isaia: „Pe străinii care se vor pune în slujba Domnului / … îi voi conduce la muntele meu cel sfânt / şi îi voi face fericiţi în casa mea de rugăciune / … căci casa mea se va numi / casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56,6-7). La universalitatea mântuirii face referinţă şi apostolul Paul în a doua lectură, precum şi pagina evanghelică care relatează episodul cu femeia canaaneancă, o străină faţă de iudei, ascultată de Isus pentru credinţa ei mare. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă astfel oportunitatea să reflectăm asupra universalităţii misiunii Bisericii, constituită de popoare de orice rasă şi cultură. Tocmai de aici provine responsabilitatea comunităţii bisericeşti, chemată să fie casă ospitalieră pentru toţi, semn şi instrument de comuniune pentru întreaga familie umană.
Câte este de important, mai ales în timpul nostru, ca fiecare comunitate creştină să aprofundeze din ce în ce mai mult această conştiinţă a ei, în scopul de a ajuta şi societatea civilă să depăşească orice posibilă tentaţie de rasism, de intoleranţă şi de excludere şi să se organizeze prin alegeri care să respecte demnitatea fiecărei fiinţe umane! Una dintre marile cuceriri ale umanităţii este de fapt tocmai depăşirea rasismului. Din păcate, însă, în această privinţă se înregistrează în diferite ţări noi manifestări îngrijorătoare, legate adesea de probleme sociale şi economice, care totuşi nu pot justifica niciodată dispreţul şi discriminarea rasială. Să ne rugăm pentru ca pretutindeni să crească respectul pentru fiecare persoană, împreună cu conştiinţa responsabilă că numai în primirea reciprocă a tuturor este posibil să se construiască o lume marcată de dreptate autentică şi pace adevărată.
Doresc astăzi să propun o altă intenţie pentru care să ne rugăm, având în vedere ştirile care sosesc, în special în această perioadă, despre numeroase şi grave accidente rutiere. Nu trebuie să ne obişnuim la această tristă realitate! Prea de preţ de fapt este binele vieţii umane şi prea nedemn de om este a muri sau a deveni invalid din cauze care, în cea mai mare parte a cazurilor, s-ar putea evita. Este nevoie, desigur, de un mai mare simţ al responsabilităţii. Înainte de toate din partea automobiliştilor, deoarece accidentele sunt datorate adeseori vitezei excesive şi comportamentelor imprudente. A conduce un vehicul pe străzile publice cere simţ moral şi simţ civic. Pentru promovarea acestuia din urmă este indispensabilă lucrarea constantă de prevenire, vigilenţă şi reprimare din parte autorităţilor în cauză. Ca Biserică, în schimb, ne simţim direct interpelaţi pe planul etic: creştinii trebuie înainte de toate să facă un examen de conştiinţă personal asupra propriei conduite de automobilişti; pe lângă aceasta, comunităţile să-i educe pe toţi să considere şi şofatul un domeniu în care să se apere viaţa şi să se exercite concret iubirea pentru aproapele”.
Să încredinţăm problematicile sociale pe care le-am amintit mijlocirii materne a Mariei, pe care acum o invocăm împreună prin recitarea rugăciunii Angelus.
* * *
Dragi fraţi şi surori,
Continuu să urmăresc cu atenţie şi îngrijorare situaţia din Georgia şi mă simt deosebit de aproape de victimele conflictului. În timp ce înalţ o rugăciune specială pentru răposaţi şi exprim sincere condoleanţe tuturor celor care sunt în doliu, fac apel pentru ca să fie uşurate cu generozitate gravele probleme ale refugiaţilor, mai ales ale femeilor şi copiilor, care duc lipsă până şi de necesarul pentru supravieţuire. Cer deschiderea, fără ulterioare întârzieri, de coridoare umanitare între regiunea Oseţia de Sud şi restul Georgiei, pentru ca morţii încă abandonaţi să poată primi o înmormântare demnă, răniţii să fie îngrijiţi în mod adecvat şi să se permită, celor care doresc, să se reunească cu cei dragi ai lor. În afară de aceasta, să se garanteze minorităţilor etnice implicate în conflict integritatea şi acele drepturi fundamentale ce nu pot fi niciodată încălcate. În sfârşit, urez ca armistiţiul în act, la care s-a ajuns graţie contribuţiei Uniunii Europene, să se poată consolida şi transforma în pace stabilă, în timp ce invit Comunitatea internaţională să continue să ofere sprijinul său pentru ajungerea la o soluţie durabilă, prin dialog şi bunăvoinţă comune.

„Fericiti facatorii de pace pentru ca ei vor fi numiti fii ai Lui Dumnezeu„ (Sf. Matei 5:9)