Episcopia Romanului: 600 de ani de atestare documentară
12.10.2008, Bucureşti (Catholica) - PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i-a scris PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, cu ocazia aniversarii a 600 de ani de atestare documentară a Episcopiei Romanului. În mesaj Patriarhul aminteşte: „De la începutul secolului al XV-lea, din vremea întemeierii sale de către domnitorul Alexandru cel Bun şi Mitropolitul cel dintâi al Moldovei, Iosif I Muşat, Eparhia Romanului a fost, până astăzi, în cadrul vieţii bisericeşti a poporului român, o prezenţă pregnantă şi permanentă. Începând cu cei dintâi episcopi atestaţi documentar, Ioan, Samuil şi Calist, este cu adevărat impresionant şirul neîntrerupt al celor peste 70 de ierarhi care au păstorit în scaunul vlădicesc de la Roman.”
„Între aceştia figurează numele unor mari cârmuitori spirituali, devotaţi slujitori şi străluciţi cărturari bisericeşti, precum au fost Tarasie, Vasile şi Teoctist I în vremea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, Anastasie Crimca, mare miniaturist şi ctitorul de vocaţie de la începutul secolului al XVII-lea (1606 -1608), Sfântul Dosoftei, talentatul versificator al Psaltirii, lucrare săvârşită chiar în timpul episcopatului său la Roman, între anii 1660 – 1661, Leon Gheucă, traducătorul erudit din secolul al XVIII-lea (1769 – 1786), marii ctitori şi făuritori de cultură, învăţaţii Veniamin Costachi (1796 – 1803) şi Melchisedec Ştefănescu (1879 – 1892). Apoi, în secolul XX, în şirul Episcopilor Romanului au venit să se adauge Lucian Triteanu, cu o îndelungată păstorire între 1923 şi 1947, urmat de episcopii eparhioţi din timpul greu al epocii comuniste, Teofil Herineanu (1949 – 1957) şi Partenie Ciopron (1962 – 1978), iar din 23 aprilie 1978, Preasfinţitul Părinte Episcop Eftimie, actualul Întâistătător al eparhiei, care, iată, a împlinit, chiar în acest an, trei decenii de binecuvântată şi rodnică arhipăstorire, ajutat fiind în ultimii ani de Preasfinţia Voastră, Preasfinţite Părinte Ioachim, la bunul mers şi la realizările deosebite din viaţa bisericească a acestei eparhii.”
„Rememorând suita numeroasă a Episcopilor Romanului remarcăm faptul că ei au provenit, îndeobşte, dintre stareţii şi duhovnicii de seamă din aceste părţi ale ţării, mulţi dintre ei trecând, mai înainte, prin scaunele arhiereşti de la Rădăuţi şi Huşi, pentru a ajunge, mai apoi, mitropoliţi ai Moldovei. Iar până acum patru dintre aceştia au fost înscrişi în calendarul ortodox român ca Sfinţi: Dosoftei şi Teodosie de la Brazi, Mitropoliţi ai Moldovei şi Sucevei, Pahomie de la Gledin şi Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopi ai Romanului. Viaţa bisericească a înregistrat în Episcopia Romanului, timp de şase sute de ani, realizări de mare semnificaţie. Întâistătătorii eparhiei au avut, de-a lungul timpului, o prezenţă culturală şi o activitate socială intensă în viaţa Moldovei şi a României întregite. Misiunea spirituală şi culturală s-a realizat, din vechime, atât prin slujirea liturgică şi pastorală, cât şi prin contribuţia episcopiei la dezvoltarea învăţământului şi a culturii în general. Timp de şase secole, vatră de lumină, cetate misionară, arcadă peste timp, punte între tradiţie şi actualitate, Episcopia Romanului reuşeşte să fie azi o eparhie dinamică şi misionară, mai ales prin dăruirea jertfelnică a Preasfinţiei Voastre, a clerului, monahilor şi credincioşilor ei harnici şi darnici.”
