Explicaţie a lectio divina în Sinod
17.10.2008, Vatican (Catholica) - Observatorii atestă că practicarea lectio divina este o recomandare făcută foarte des de părinţii sinodali şi de auditori în cadrul Sinodului Episcopilor. Un discurs ţinut marţi, 14 octombrie 2008, de către Episcopul auxiliar Santiago Silva Retamales de Valparaiso, Chile, a făcut o prezentare concretă, de aproximativ 20 de minute, a acestui gen de rugăciune. Prelatul a explicat că în Dieceza sa, în ultimii cinci ani, grupuri de rugăciune şi de meditare a Sfintei Scripturi au reînnoit semnificativ sentimentul comuniunii în comunităţile creştine.
Episcopul Silva, numit de Papa Benedict al XVI-lea vice-preşedinte al comisiei pentru redactarea mesajului pe care îl va da Sinodul, a explicat, citând din Sf. Grigore cel Mare, că obiectivul acestei practici este „a cunoaşte inima lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Prelatul a ilustrat paşii pe care îi urmează grupurile din Valparaiso pentru a face lectio divina în comunităţi.
1. Întâlnirile încep cu pregătirea ambientului în care va avea loc întâlnirea. Mai exact, o Biblie deschisă este aşezată pe un amvon şi participanţii se pregătesc şi ei, nu doar aşezându-se la locuri ci şi cu o „inimă curată”. Fiecare participant îşi aduce propria Biblie.
2. În continuare, este invocat Duhul Sfânt pentru ca „aşa cum Cuvântul a fost făcut într-o carte”, ca în experienţa primei comunităţi creştine, la fel acum „cartea să devină Cuvânt”, a spus Episcopul.
3. Mai apoi, este oferit un pasaj biblic şi este pregătit cu întrebări de reflecţie pentru a aprofunda înţelegerea textului.
4. Al patrulea pas este citirea, sau mai degrabă proclamarea textului biblic. După proclamare vine un moment de tăcere pentru ca fiecare participant să poată reflecta personal. Participanţii sunt apoi încurajaţi să adnoteze pasajul, folosind, de exemplu, semne de întrebare lângă pasajele care par mai dificil de înţeles şi subliniind versetele pe care le consideră mai importante. Astfel, ca şi grup, ei descoperă punctele cheie ale pasajului, sau îndrumătorul grupului oferă ajutor pentru înţelegere. Participanţii citesc din nou pasajul, marcând de această dată cu semne de exclamare acele versete care îi invită la acţiuni sau la schimbarea atitudinii. Cu un asterisc, ei marchează acele pasaje care îi ajută să se roage.
5. Participanţii trec apoi la meditaţie, urmând semnele de exclamare. Ca un ajutor, sunt invitaţi să pună întrebări care se aplică la vieţile lor.
6. În continuare, grupul începe să se roage, folosind asteriscele – să se roage din şi cu cuvântul lui Dumnezeu şi ceea ce a fost trăit în întâlnirea cu Cuvântul, adică cu Cristos.
7. În cele din urmă, se lasă timp pentru contemplaţie, cu ajutorul tăcerii sau al muzicii. Ceea ce este important, a spus Episcopul, este faptul că „Isus se uită la mine şi eu la El, într-un schimb de priviri”. Astfel, participanţii trec la ultima etapă, „acţiunea”, scriind un cuvânt (de exemplu dialog sau ajutor) care le indică drumul de urmat şi împărtăşit.
Aceste activităţi în comunitate sunt realizate de-a lungul a trei ani, a explicat Episcopul Silva. Nu au pretenţia de a fi un curs biblic, ci mai degrabă o întâlnire cu Isus în Sfânta Scriptură. În Chile, a afirmat el, întâlnirile au adus „momente de mare comuniune”.
Episcopul Joseph Rayappu de Mannar, Sri Lanka, şi-a dedicat şi el intervenţia din 15 octombrie la lectio divina. El a descris roadele pe care această practică le-a adus în Dieceza sa, unde Conferinţa Episcopală a început să pună accentul pe lectio divina în urmă cu 14 ani. Prelatul din Sri Lanka a ajuns la această concluzie: „Biserica din lumea de astăzi se confruntă cu ameninţări serioase din partea la diferite sisteme de gândire, şi lectio divina este o modalitate care s-a dovedit a fi eficace în a face faţă acestei provocări. Cu cuvintele Sfântului nostru Părinte: `dacă lectio divina este promovată eficient, această practică va aduce Bisericii – sunt convins de aceasta – o nouă primăvară spirituală`”.
