Suspendarea alimentaţiei şi hidratării tinerei Eluana Englaro
14.11.2008, Roma (Catholica) - În Italia, s-a produs o dezbatere aprinsă în opinia publică şi în lumea politicii a doua zi după sentinţa Curţii de Casaţie care a declarat inadmisibil, pentru defect de legitimitate, recursul Procuraturii generale din Milano asupra cazului Eluanei Englaro, autorizând astfel suspendarea alimentaţiei şi hidratării femeii aflate în stare vegetativă de aproape 17 ani. Într-o notă, preşedinţia Conferinţei Episcopale Italiene, deşi participând „cu delicat respect şi profundă compasiune” la situaţia dureroasă, recheamă „la responsabilitatea lor morală pe toţi cei care se străduiesc să pună capăt existenţei ei”, se arată pe situl Radio Vatican.
„Convingerea că alimentaţia şi hidratarea nu constituie o formă de încrâncenare terapeutică – continuă nota – a fost de mai multe ori, chiar şi recent, exprimată clar de Biserică şi nu poate decât să fie reafirmată şi în acest tragic moment”. În atare context, încheie Episcopii italieni, „devine şi mai urgent a reflecta asupra convenienţei unei legi privind sfârşitul vieţii, cu un conţinut ce nu se pretează la echivocuri în salvgardarea vieţii însăşi”. Despre gravitatea sentinţei Curţii de Casaţie şi necesitatea de a apăra viaţa împotriva derivelor eutanasiei a vorbit preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă şi rector al Universităţii Pontificale Laterane, mons. Rino Fisichella, intervievat de redacţia centrală a Radio Vatican.
„Este o decizie foarte gravă, sub toate aspectele. În ceea ce mă priveşte, este foarte gravă din punct de vedere etic. Probabil vor putea găsi justificări în argumente sofisticate de procedură şi în interpretări de limbaj. În esenţă, însă, rămâne un fapt cu totul grav, un fapt cu totul străin de cultura poporului italian şi un fapt de gravitate absolută, întrucât constituie un atentat împotriva vieţii. Vom fi constrânşi să asistăm, încă o dată, la faptul că unei vieţi umane, unei vieţi personale, unei tinere de 37 de ani – ca şi în trecut în cazul lui Terry Schiavo, în Statele Unite, la fel acum în Italia – îi va fi înlăturată hrana şi orice hidratare, adică unei persoane vii, care nu depinde de vreun aparat, unei persoane care respiră autonom, unei fete care se trezeşte şi adoarme, unei tinere care simte, percepe senzaţii. Trebuie spus clar. Îi va fi refuzată total apa şi hrana, condamnând-o în mod cert la o moarte de gravă suferinţă şi chinuri”.
Întrebat dacă crede că, prin această sentinţă, există riscul, cum au avansat unii ipoteza, introducerii eutanasiei în Italia, Episcopul Fisichella a răspuns: „Eu sunt încă profund convins că poporul italian, văzând drama care se consumă sub ochii săi – şi rămân ferm convins că majoritatea italienilor nu împărtăşesc această poziţie în momentul în care sunt informaţi de felul cum se petrec cu adevărat lucrurile şi de miza care este pusă cu adevărat în joc – va fi convins şi mai mult să ajungă la formularea unei legi, şi doresc cât mai curând posibil, tocmai ca să fie evitată cât mai mult posibil orice experienţă şi orice formă de eutanasie pasivă sau activă în ţara noastră”.
