Darul tăcerii în era telefonului mobil
25.11.2008, Roma (Catholica) - „Monahismul arată lumii esenţialul: a-l căuta pe Cristos şi a nu pune nimic mai presus de iubirea sa”, afirma Papa Benedict al XVI-lea cu ocazia recentei Zile dedicate vieţii de clauzură, vineri, 21 noiembrie 2008. Papa a spus că aceasta este o prezenţă indispensabilă în Biserică şi în lume şi s-a rugat pentru noi vocaţii la viaţa de clauzură, îndemnând totodată la susţinerea acestor mănăstiri „în necesităţile lor materiale”. Şi cu această ocazie, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe credincioşi să facă experienţa tăcerii, ca să poată auzi vocea lui Dumnezeu, aminteşte situl Radio Vatican. Cine nu se roagă, afirma Papa, îşi pustieşte sufletul. Părintele iezuit Federico Lombardi, directorul general al Radio Vatican, a oferit o reflecţie pe această temă.
„Există o dimensiune interioară şi spirituală a vieţii care trebuie îngrijită şi alimentată, dacă nu, aceasta poate deveni sterilă, până la uscare şi chiar moarte. Reflecţia, meditaţia, contemplaţia sunt la fel de necesare ca respiraţia. Spaţiile de tăcere, exterioară şi mai ales interioară, îi sunt premisa şi condiţia indispensabilă. În era telefonului mobil şi a internetului, probabil este mai greu decât înainte să păstrezi tăcerea şi să alimentezi dimensiunea interioară a vieţii. Este greu, chiar dacă deseori simţim o puternică nostalgie după aceasta. Greu, dar necesar. Într-adevăr, pentru credincioşi, în această dimensiune se dezvoltă rugăciunea, dialogul cu Dumnezeu, viaţa spiritului care este mai importantă chiar decât viaţa fizică. Isus ne-a spus să ne temem nu atât de cei care pot ucide trupul, cât mai ales de cei care pot să ducă la pierderea sufletului nostru”.
Pr. Lombardi a continuat: „Ceea ce este valabil pentru fiecare persoană, este valabil pentru comunitatea Bisericii, este valabil pentru umanitate. Dacă pentru fiecare dintre noi este fundamental să ştim cum să păstrăm dialogul cu Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, pentru Biserică este fundamental să aibă în sine semnul şi realitatea vieţii dedicată contemplaţiei şi rugăciunii, iar pentru umanitate este fundamental să ştie că există faruri de referinţă ale celor înţelepţi şi maeştri ai sufletului. Dacă nu, îşi pierde sufletul. Şi acesta este astăzi un risc destul de grav, este o nenorocire fără remedii. Ziua anuală dedicată în luna noiembrie vieţii de clauzură ne invită să ne angajăm cu toţii pentru ca un asemenea risc să nu devină realitate”.
