Un oficial al Vaticanului despre revenirea Sf. Toma

04.12.2008, Roma (Catholica) - Teologia morală bazată de Sf. Toma de Aquino este printre cele mai populare ramuri ale teologiei de astăzi, a afirmat secretarul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, dar această popularitate a venit doar după decenii de dispreţ. Arhiepiscopul Jean Louis Brugues a vorbit despre această evoluţie a teologiei morale în cadrul discursului rostit recent în Roma, într-un eveniment ce a marcat 30 de ani de la înfiinţarea Societăţii Internaţionale Sf. Toma de Aquino.

Arhiepiscopul Brugues a afirmat că „după luna mai a anului 1968, teologia morală, cel puţin în Franţa, a căzut într-o neglijare totală. Timp de doi ani, seminariştii de la Toulouse nu au avut nici o oră pe această temă, considerată dezagreabilă şi plictisitoare, negăsindu-se nimeni dispus să o predea.” A venit apoi pr. Brugues, pe atunci un tânăr preot cu doctorat în morală, care a preluat cursurile. Prelatul a amintit apoi de asistentul său spiritual, pr. Michel Labourdette, care îl încuraja cu aceste cuvinte: „Te preocupi de un subiect care astăzi este tot mai dispreţuit, dar ai răbdare: va veni ziua când vei fi invidiat de ceilalţi.” Într-adevăr, a spus prelatul, la începutul anilor `80 multe dintre problemele ţinând de ecologie şi dezvoltarea tehnicilor medicale au ajuns în centrul atenţiei specialiştilor în bioetică. „Începând din acea zi eticienii – un termen oribil inventat pentru a se evita să se pună `moraliştii`, dat fiind că termenul `morală` provoca încă teamă – erau ceruţi pretutindeni”, a spus el. „Profesorul meu a înţeles bine situaţia. Teologia morală a devenit cel mai apreciat subiect, singura ramură a teologiei luată în băgată de societatea tot mai secularizată.”

Arhiepiscopul Brugues a subliniat că în anii `60 studenţii erau caracterizaţi de o mentalitate esenţial critică. „Însăşi ideea de a face referinţă la maeştrii Tradiţiei provoca în ei reacţii alergice. Era imposibil chiar şi să menţionezi numele lui Toma de Aquino: riscai ca oamenii să îşi pună mâinile pe urechi.” Pr. Labourdette îl sfătuia atunci: „predă mereu (învăţătura lui Toma) dar fără să îi menţionezi numele”. „Şi astfel ani întregi am practicat un fel de `tomism amfibiu`, până când într-o zi mi s-au cerut ore de teologie morală după Sf. Toma: timpul tomismului `clandestin` se încheiase.”