Un nou document despre bioetică al Vaticanului
12.12.2008, Vatican (Catholica) - Departe de a descuraja cercetarea ştiinţifică, Biserica îşi exprimă speranţa că numeroşi creştini se vor dedica biomedicinii şi că de rezultatele acestor cercetări vor beneficia şi cei săraci. Aceasta este una dintre afirmaţiile unui document din 8 septembrie dar dat publicităţii astăzi de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi intitulat „Dignitas Personae”. Documentul vine ca o completare şi actualizare la instrucţiunea „Donum Vitae” din 1987, urmărind să ofere răspunsuri „noilor probleme bioetice”, contribuind astfel la formarea conştiinţelor şi la încurajarea cercetării biomedicale în respect „faţă de demnitatea fiecărei fiinţe umane şi faţă de procreare”.
Instrucţiunea are trei părţi. Prima aminteşte unele elemente antropologice, teologice şi etice de importanţă fundamentală. A doua tratează noile probleme privind procreaţia. A treia examinează noile proceduri ce implică manipularea de embrioni şi a patrimoniului genetic uman. În prima parte găsim prezentate două principii fundamentale: în primul rând fiinţa umană trebuie respectată şi tratată ca o persoană din momentul conceperii, respectându-i-se drepturile; în al doilea rând, contextul autentic de origine a vieţii umane este în căsătorie şi familie. Partea a doua şi a treia a documentului tratează diferite proceduri şi tehnici, cu explicaţii şi evaluări pentru fiecare în parte.
Se analizează la început problemele privind procrearea, cu tehnici precum fertilizarea asistată, fertilizarea in vitro, injectarea de spermă, congelarea embrionilor şi oocitelor, aşa-numita reducţie de embrioni, diagnosticele pre-implantare şi noile forme de intercepţie şi contragestaţie. „În faţa acestei manipulări a fiinţei umane în starea ei embrionică, trebuie repetat faptul că iubirea lui Dumnezeu nu face diferenţă între fiinţa tocmai concepută, din pântecele mamei, şi un copil sau tânăr, sau adult sau bătrân”, se spune în document. „Dumnezeu nu face vreo diferenţă între ei deoarece El vede imprimată (în aceste fiinţe) propriul său chip.” Dicasterul vatican încurajează în următoarele paragrafe „cercetările şi investiţiile direcţionate spre prevenirea sterilităţii”. De asemenea se cere deschiderea faţă de adopţie, pentru ca „mulţii copii rămaşi fără părinţi să aibă o casă”.
Pe de altă parte se vorbeşte despre „situaţia de nedreptate care de fapt nu poate fi rezolvată” (adopţia neputând funcţiona aici), a miilor de embrioni care ajung „resturi” în procesul de fertilizare in vitro. Citându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea, documentul deplânge faptul că „aici pare să nu existe vreo soluţie morală licită privind destinul uman al miilor şi miilor de embrioni `îngheţaţi` care sunt şi rămân subiecţi ai drepturilor esenţiale şi care de aceea trebuie să fie protejaţi de lege ca fiinţe umane”. O altă temă tratată este cea a diagnosticelor pre-implantare, care ridică probleme morale serioase. „Spre deosebire de alte forme de diagnostice prenatale […] diagnosticul înainte de implantare este urmat imediat de eliminarea embrionilor suspectaţi de a avea defecte genetice sau cromozomice, sau neavând sexul dorit, sau cu anume calităţi nedorite. Diagnosticarea pre-implantare […] urmăreşte selecţia calitativă şi în consecinţă distrugerea de embrioni, ceea ce este un act de avort.”
Congregaţia pentru Doctrina Credinţei explică şi că aşa-numitele metode de contracepţie care acţionează după fertilizare cad în categoria avortului. „Chiar dacă astfel de interceptive nu provoacă avort de fiecare dată când sunt folosite, şi pentru că conceperea nu are loc după fiecare act sexual, trebuie spus că `oricine caută să prevină implantarea unui embrion care se poate să fi fost conceput şi care de aceea cere sau prescrie astfel de produse farmaceutice, în general plănuieşte avort`. În cazul contragestivelor ceea ce are loc în realitate este avortarea unui embrion care tocmai a fost implantat. Folosirea mijloacelor de intercepţie şi contragestare cad în categoria păcatului avortului şi sunt grav imorale.”
A treia parte a documentului priveşte manipularea embrionului şi a patrimoniului genetic uman. Această secţiune abordează teme precum clonarea umană, folosirea celulelor rădăcină, încercările de hibrizi om-animal şi folosirea de `materiale biologice` din origini ilicite, precum fetuşi avortaţi. Legat de celulele rădăcină în document se spune că metodele „care nu provoacă daune serioase subiectului de la care provin celulele rădăcină pot fi considerate ca licite”. Dar „obţinerea de celule rădăcină dintr-un embrion uman viu […] provoacă invariabil moartea embrionilor şi este în consecinţă grav ilicită.” Documentul aminteşte că numeroase studii „au arătat că celulele rădăcină de la adulţi au furnizat rezultate mai pozitive decât celulele rădăcină embrionice”.
Vorbindu-se despre „materialele biologice” de origine ilicită, documentul spune că „experimentele pe embrioni umani `constituie o crimă împotriva demnităţii lor de fiinţe umane care au dreptul la acelaşi respect pe care îl dăm unui copil născut, precum şi oricărei alte persoane.” Dar, se subliniază în text, în unele cazuri grave „poate fi morală folosirea acestor `materiale biologice`. Astfel, de exemplu, dacă sănătatea unui copil este în pericol se permite părinţilor să folosească un vaccin dezvoltat cu celule de origine ilicită, ţinându-se cont că fiecare are datoria de a-şi face dezacordul cunoscut şi de a cere ca sistemul medical să ofere alte tipuri de vaccinuri.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
