Episcopii catolici din Iran la Papa
15.01.2009, Roma (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea i-a primit astăzi, în cadrul vizitei „ad limina apostolorum”, pe Episcopii din Conferinţa Episcopală Iraniană: pe Arhiepiscopul Nechan Karakeheyan, administrator apostolic patriarhal de Ispahan al Armenilor, administrator apostolic al Ordinariatului pentru catolicii de rit armean rezidenţi în Grecia şi Ordinarius pentru Armenii catolici din Europa Occidentală; pe Arhiepiscopul Thomas Meram, titular de Urmya al Caldeilor şi Episcop de Salmas al Caldeilor; pe Arhiepiscopul Ignazio Bedini, de Ispahan al Latinilor şi pe Arhiepiscopul Ramzi Garmou de Teheran al Caldeilor, administrator patriarhal de Ahwaz al Caldeilor şi preşedinte al Conferinţei Episcopale din Iran. Acesta din urmă a vorbit pentru Radio Vatican la început despre istoria Bisericii din Iran.
„Potrivit informaţiilor de care dispunem, Biserica în Iran este rodul lucrării de evanghelizare a Sfântului Apostol Toma şi a discipolilor săi. Aşadar, originile pot fi datate încă din secolul I. Această Biserică a cunoscut o extraordinară expansiune în primele secole. Misionarii care au pornit de aici au fost primii care au vestit Evanghelia la popoare foarte îndepărtate precum China, Coreea şi Japonia. La rândul ei, a cunoscut prigoana cruntă din timpul sasanizilor, în special sub domnia şahului Shapur al II-lea (secolul IV), care a prigonit creştinii timp de 40 de ani. Sângele martirilor a făcut ca Biserica în Iran şi în Orient să tragă putere şi curaj pentru a continua misiunea ei în această regiune. Astăzi Biserica este o comunitate mică. Din 70 de milioane de locuitori, circa 100.000 sunt creştini. Aproximativ 80.000 dintre ei aparţin de Biserica Ortodoxă Armeană. Catolicii fac parte din trei rituri: caldeean, armean şi latin. Dar a fi o minoritate nu înseamnă a fi de o importanţă mică (…). Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru că în comunitatea noastră este încă viu sentimentul religios. Avem tineri implicaţi în pastoraţie precum şi câteva vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată. Toate acestea sunt un semn că Dumnezeu lucrează în Biserica noastră, în ciuda limitelor care ne sunt impuse. O caracteristică a Bisericii noastre şi a populaţiei creştine este emigraţia. În ultimii 30 de ani, o bună parte a credincioşilor noştri a părăsit Ţara şi din nefericire emigraţia continuă. Numai Dumnezeu ştie care vor fi roadele Bisericii în Ţara noastră, dar avem convingerea că dacă cei care rămân vor fi fideli vocaţiei creştine, vom avea un viitor senin.”
Mons. Ramzi Garmou a vorbit apoi despre preocupările pastorale ale Bisericii din Iran: „Asemeni altor Biserici, şi noi avem dificultăţi; este normal acest lucru pentru cine vrea să trăiască credinţa şi să o mărturisească. Trebuie spus apoi că potrivit Constituţiei Republicii Islamice a Iranului, creştinii sunt recunoscuţi oficial ca minoritate religioasă. Drept urmare, avem libertatea de cult şi de a oferi o formare creştină credincioşilor noştri în interiorul edificiului de cult. Preocuparea pe care trebuie să o înfruntăm este aceea de a-i ajuta pe credincioşi să facă trecerea de la o credinţă sociologică, etnică, transmisă de părinţi, la o credinţă care să fie cu adevărat o experienţă spirituală, o mărturie de viaţă, deci, un dar al Duhului Sfânt. O altă sfidare pentru noi este unitatea creştinilor. Suntem o minoritate dar dezbinată în mai multe comunităţi şi acest fapt continuă să fie un scandal pentru creştini. Trebuie, aşadar, să facem tot posibilul pentru ca creştinii să poată trăi în comuniune iar mărturia lor să devină mai credibilă înaintea oamenilor. Trebuie să ne convingem apoi că suntem într-adevăr o minoritate mică, dar că Dumnezeu poate face lucruri mari prin intermediul nostru. Importanţa unei Biserici nu constă în vizibilitatea ei, ci în calitatea credinţei ei şi a mărturiei credincioşilor ei.”
