L-am descoperit pe Dumnezeu în creaţia lui
19.01.2009, Iaşi (Catholica) - Cei trei tineri români plecaţi ca misionari laici în Kenya şi-au început misiunea: iubesc şi ajută. Dar, spun ei, primesc din partea băştinaşilor cel puţin la fel de mult. Gilberta Hobincu, Alina Cojan şi Adrian Cimpoeşu lucrează de mai bine de două luni în misiunea românească din nordul Kenyei, alături de cei trei preoţi români care slujesc comunitatea gabra de ani de zile şi de cei doi noi seminarişti care au plecat şi ei spre Africa în noiembrie 2008, citim într-un material de pe Ercis.ro.
„Viaţa aici e mult mai normală decât mă aşteptam”, spune Gilberta, sintetizând impresiile acestei perioade de acomodare. „Aveam o cu totul altă imagine în cap: şi anume că misionarul era omul acela îmbrăcat modest care, cu un toiag în mână şi o sticlă de apă după el, umblă prin căldură toată ziua, predicând evanghelia. Probabil aveam în cap imaginea lui Ioan Botezătorul. Lucrurile sunt însă foarte diferite. Preoţii celebrează zilnic sfânta Liturghie şi predică în adevăratul sens al cuvântului. Noi însă `predicăm` prin munca noastră pentru aceşti oameni”, adaugă tânăra misionară laică. Alina, Gilberta şi Adrian au primit sarcini care corespund pregătirii lor. „Eu mă ocup cu tot ce ţine de mecanică şi de construcţii. De lucru este în fiecare zi din plin. Mereu se construieşte ori se renovează câte ceva. Nu am timp să mă plictisesc pentru că mereu apare câte ceva care necesită reparaţii: fie pompa de apă, fie maşina, fie lucruri mărunte din casă: o chiuvetă, un robinet…”, mărturiseşte Adrian.
Alina lucrează în dispensarul misiunii. „Fiecare zi ne aduce o nouă experienţă, cu oameni noi şi lucruri uneori total necunoscute. Suntem trei asistente şi un farmacist şi împreună trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă să tratăm, să prevenim boli, să educăm tinere ori viitoare mame, care aici au o vârstă tare fragedă. În misiune nu există medic, iar pentru a salva o viaţă sau a ajuta o mamă să dea viaţă unui copil suntem uneori nevoite să facem lucruri pe care nu le-am învăţat. Ca tânără absolventă, pentru mine mereu este ceva nou, dar colegele mele au deja ani de experienţă şi învăţ multe de la ele”, scrie Alina în mesajul prin care îşi împărtăşeşte experienţa de laic misionar. Gilberta a primit în grijă grădiniţele. „Domeniul educaţiei e vast, iar misiunea e responsabilă de 19 grădiniţe aflate la distanţă unele de altele. Fiecare grădiniţă are propriul educator. Sarcina mea este să verific dacă el are tot ce-i trebuie pentru buna desfăşurare a programului: pixuri, hârtii, cretă, planşe etc. În caz contrar, trebuie să mă ocup de procurarea lor. Eu răspund şi de hrana copiilor, în condiţiile în care misiunea le oferă zilnic o masă copiilor. Atenţia pe care copiii o acordă educatorului mă impresionează. Sunt tot timpul nerăbdători să afle lucruri noi, iar asta mă motivează şi mai tare să-mi fac treaba cât pot de bine”, mărturiseşte Gilberta.
Munca lor zilnică e completată de activitatea de la bucătărie unde, cu sau fără experienţă, fiecare e responsabil într-o zi din săptămână de hrana celorlalţi membri ai misiunii. „Nu-i uşor, mai cu seamă că acasă nu făceam de mâncare niciodată”, spune Gilberta. Cea mai frumoasă experienţă este însă legată de munca pastorală şi de rugăciunile pe care le fac zilnic împreună. „Nu l-am cunoscut pe Dumnezeu până acum decât în familie, în comunitatea de credincioşi din satul meu, din Dieceză, în sfârşit nu l-am cunoscut decât printre români şi în România. Aici am avut bucuria să-l descopăr pe Dumnezeu în creaţia lui, în alt context, în alţi oameni, într-o altă cultură. Dumnezeu cel pe care îl regăseşti în adierea de aer cald de aici, în oamenii aceştia simpli şi relaxaţi, în deşertul uscat, lipsit de verdeaţă şi plin de pietre şi animale sălbatice e, de fapt, acelaşi tată grijuliu”, conchide Alina.
Imagini
