Seminar ecumenic despre caritate
23.01.2009, Iaşi (Catholica) - Seminarul „Biserica în slujba comunităţii – modele şi mărturii ale filantropiei creştine” a avut loc vineri, 23 ianuarie 2009, în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină, la Institutul Social Pastoral „Sfântul Nicolae” din Iaşi. Au participat reprezentanţi de la Centrul Diecezan „Caritas” Iaşi, de la Institutul social-caritativ „Diaconia” şi autorităţi civile locale, informează Ercis.ro. Moderatorul seminarului a fost pr. Narcis Axinte, consilier pe sectorul de asistenţă socială al Arhiepiscopiei Iaşilor şi director executiv al Fundaţiei „Solidaritate şi speranţă”.
Pr. Dan Sandu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, a susţinut apoi o alocuţiune despre cele trei dimensiuni ale filantropiei: suferinţă, boală şi sărăcie. La acestea a adăugat bunăstarea, „o problemă pentru cei care o au şi o caută şi pentru cei care nu o au şi o caută”. Asistenţa socială este una dintre vocaţiile Bisericii, după cum spunea pr. Sandu, dar nu a fost o niciodată vocaţie publică, ci una tainică. Mântuitorul ne cere să trâmbiţăm doar cuvântul lui Dumnezeu, nu şi faptele noastre. Filantropia înseamnă să nu ştie stânga ce face dreapta. Un exemplu în acest sens este Sfântul Vasile cel Mare, cel mai mare lucrător social din secolul IV.
A luat cuvântul apoi pr. Lucian Farcaş, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi, care a prezentat, servindu-se şi de imagini, o conferinţă cu tema: „Ubi caritas et amor, Deus ibi est”. Iubirea este în viziunea părintelui împlinirea vitală a Bisericii. Biserică înseamnă a fi caritate şi a oferi caritate. Pornind de la evenimentele din decembrie 1989, pr. Farcaş a făcut o analiză a consecinţelor acelor fapte. „Biserica se confruntă cu probleme grave de sărăcie şi mizerie socială care în parte îşi au rădăcinile până în 1989, şi în mare parte sunt cauzate de evenimentele şi efectele evenimentelor din 1989”.
Părintele a continuat interpretând parabola bunului samaritean. Este surprinzătoare tăcerea autorului cu privirea la identitatea tâlharilor, a victimei, un om anonim. Insistă în schimb asupra samariteanului: cel care se apleacă, coboară sub victimă ca s-o poată ridica. Condiţia victimei este de neputinţă, este un obiect, nu este subiect. Aproapele nu poate fi obiectul asupra căruia se acţionează, este cel care acţionează, subiectul. Nici cei doi dinainte, fiecare „a venit şi a plecat”. Samariteanul a venit dar n-a plecat, el s-a aplecat (legat); acesta este momentul în care se face trecerea în definirea aproapelui. Nu este un obiect asupra căruia se răsfrânge acţiunea, ci este cel care iniţiază acţiunea.
Pr. Farcaş a amintit că O.N.U. a declarat anul 2009 an al reconcilierii, iar ziua de 20 februarie a fost numită „ziua mondială a dreptăţii sociale”. Sărăcia este în mare parte efectul nedreptăţii, pentru a combate sărăcia este nevoie de dreptate. Seminarul s-a încheiat cu discuţii asupra proiectelor celor două organizaţii caritative, proiecte prezentate de pr. Adam Marius, director executiv la Centrul Diecezan Caritas Iaşi, şi pr. Iulian Negru, directorul Institutului social-caritativ „Diaconia” din Iaşi.
Imagini
