Referitor la problema patrimonială a BRU (comunicat)
16.02.2009, Blaj (Catholica) - Statul de drept şi Constituţia României garantează dreptul la proprietate, libertatea religioasă şi egalitatea în faţa legii. Acestea sunt drepturi fundamentale aflate la baza oricărei societăţi democratice. România a devenit una dintre acestea, după decenii de sacrificii şi ne dorim să o dezvoltăm împreună. Diferendele juridice dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică nu se rezolvă prin promovarea unilaterală a unui proiect de lege – în acest caz propunerea legislativă nr. 368/2007 – care nesocoteşte principiile ce guvernează proprietatea în dreptul intern şi internaţional, care ar îngrădi accesul la justiţie şi ar scoate dreptul de proprietate, numai pentru anumiţi subiecţi, de sub reglementarea şi protecţia legii civile. Cele două Biserici nu moştenesc un patrimoniu imobiliar comun, fiecare dintre ele fiind titulara unui drept distinct de proprietate.
Biserica Unită este nevoită să se adreseze justiţiei numai acolo unde Biserica Ortodoxă refuză să restituie lăcaşurile de cult către proprietarul de drept. În instanţă, Biserica Unită solicită numai recuperarea acelor bunuri care i-au fost confiscate. De la repunerea sa în drepturi în 1989, Biserica Greco-Catolică a recuperat în instanţă 21 lăcaşuri de cult din cele 2.588 confiscate în 1948. Deciziile de retrocedare luate de instanţele de judecată naţionale, fără a mai fi nevoie să recurgem la jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt semne ale funcţionării unei justiţii independente spre beneficiul întregii societăţi. Acest lucru nu poate reprezenta o sursă de îngrijorare pentru cei ce respectă principiile constituţionale ale României democrate. În cele mai multe cazuri însă, comunitatea greco-catolică a trebuit să constate că, de nouăsprezece ani încoace, a rămas nedreptăţită. Nu numai că nu a putut recupera cele mai multe proprietăţi, dar i se interzice şi posibilitatea de a celebra alternativ în lăcaşurile care i-au fost confiscate şi sunt în acest moment folosite exclusiv de fraţii ortodocşi. Comisiile de dialog, care ar fi putut rezolva diferendele locale fără a se mai recurge la justiţie, nu funcţionează din cauza refuzului Bisericii Ortodoxe de a accepta orice fel de retrocedare, chiar şi în localităţile unde există două sau mai multe biserici, cea construită de greco-catolici fiind în unele cazuri închisă.
Până în momentul suprimării Bisericii Greco-Catolice în 1948 nu au existat diferende patrimoniale între Biserica Unită şi cea Ortodoxă. Abuzul săvârşit de un regim condamnat solemn de către Statul român, în 2006, ca fiind „ilegitim si criminal”, nu poate deveni, mai ales acum, sursă de drept. Dimpotrivă, Statul român are datoria morală şi competenţa de a legifera restituirea proprietăţilor confiscate Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist. Soluţiile reparatorii trebuie găsite împreună cu Biserica Unită, victima abuzului din 1948, şi nu împotriva ei. Biserica Greco-Catolică rămâne ca întotdeauna deschisă la colaborarea cu Biserica Ortodoxă şi cu Statul român pentru a găsi soluţiile reparatorii morale şi patrimoniale care se impun. Cele două Biserici sunt chemate să îl mărturisească pe Hristos în faţa propriilor credincioşi şi în faţa lumii. Restituirea bisericilor revendicate de Biserica Greco-Catolică nu va face decât să dea mai multă credibilitate mărturiei creştine în societatea contemporană. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore)
