Predică în Duminica Lăsatului sec de brânză
03.03.2009, Bucureşti (Catholica) - Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut în ziua de duminică, 1 martie 2009, un cuvânt de învăţătură în Paraclisul Reşedinţei patriarhale şi a explicat înţelesul Evangheliei Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi a „Lăsatului sec de brânză”, aflăm din Ziarul Lumina. Patriarhul a subliniat că singura cheie a înţelesurilor din Evanghelia acestei duminici se află în ultimele cuvinte ale lecturii: „Unde este comoara ta, acolo este şi inima ta”, subliniind că pasajul evanghelic arată trei învăţături deosebit de importante şi semnificative pentru perioada postului.
Patriarhul a subliniat: „Duminica aceasta ne arată că trebuie să iertăm greşelile semenilor noştri, pentru ca Dumnezeu Tatăl din ceruri să ne ierte greşelile sau păcatele noastre. Prin această Evanghelie, ne învaţă că relaţia noastră cu Dumnezeu depinde de relaţia noastră cu semenii noştri. Nu ne putem uita spre Dumnezeu, nu ne putem îndrepta spre Dumnezeu neglijând semenii noştri, fiindcă fiecare om este chipul lui Dumnezeu întors spre noi şi, ca atare, există o legătură specială între Dumnezeu şi fiecare om creat după chipul Său. Aproapele nostru cel văzut este cea dintâi întâlnire cu lucrarea lui Dumnezeu în lume… Modul în care noi arătăm iubire faţă de semeni contribuie mult la construirea şi cultivarea, adâncirea şi luminarea relaţiei sau legăturii noastre cu Dumnezeu, Care din milostivire a creat pe om şi din dragoste doreşte ca fiecare om să participe, să se împărtăşească de viaţa şi fericirea veşnică a Preasfintei Treimi”.
Patriarhul a arătat că, dacă primul pas pentru intrarea în perioada postului este împăcarea cu toţi oamenii, cu toţi cei care ne-au greşit sau cărora noi le-am greşit, cel de-al doilea adevăr pe care ni-l arată Evanghelia în privinţa pregătirii noastre pentru Postul Mare este modul de postire, subliniind că „trebuie să postim cu bucurie, ca să nu ne arătăm oamenilor că postim. Trebuie să postim cu smerenie, dar nu cu întristare. Mântuitorul vrea să ne arate că, în timpul postirii, nu trebuie să devenim atât de izolaţi, de întristaţi, încât să nu mai comunicăm cu semenii în mod firesc. Îngrijirea părului şi spălarea feţei înseamnă un comportament firesc, normal, a fi om între oameni, fără a atrage atenţia prin semne exterioare asupra postului, care este o lucrare interioară, sufletească”.
În final, Întâistătătorul BOR a precizat faptul că Evanghelia mai vorbeşte, în ultima parte, despre adunarea comorilor. „Aceste comori pot fi trecătoare, din lumea aceasta şi legate de lumea aceasta, dar faptul că Mântuitorul ne vorbeşte de comori netrecătoare şi de inima care adună în ea comori netrecătoare ne duce cu gândul la comorile duhovniceşti, care nu dispar, care nu se fură, care nu se deteriorează, care nu se descompun. Şi aceste comori sunt însăşi prezenţa lui Dumnezeu în noi, sunt darurile Duhului: bunătatea, credinţa, dragostea, răbdarea, sfinţenia, pacea pe care o dă Duhul Sfânt, sunt roadele Duhului Sfânt, sunt comorile netrecătoare. Şi acestea se dobândesc prin postire, prin rugăciune, prin milostenie, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin spovedanie. Prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, se adună comorile Duhului Sfânt ca virtuţi care cresc în sufletul nostru”.
