Adalbert de Vogue: Să iubim postul. Experienţa monahală
04.03.2009, Cluj (Catholica) - La început de Post Mare aducem în atenţie o carte pe tema postului apărută în 2008 la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş, la numărul 37 în Colecţia Communio. Este vorba despre „Să iubim postul. Experienţa monahală”, scrisă de Adalbert de Vogue. „Născut în 1924, Adalbert de Vogue intră în mănăstirea Pierre-qui-vire. Doctor în teologie (Paris, 1959), el a predat cursuri despre Părinţii Bisericii şi despre călugării din antichitate, în mănăstirea unde trăieşte şi la Colegiul Sant`Anselmo din Roma. Din 1947, locuieşte într-o chilie lângă mănăstirea Pierre-qui-vire. Aici s-a dedicat scrierii unei istorii a vieţii monastice aşa cum apare ea în descrierile călugărilor antici”.
Pe coperta a patra a cărţii citim: „Practică fundamentală a oricărei vieţi religioase şi spirituale, postul a dispărut din creştinismul modern. Chiar monahismul, a cărui caracteristică era, pare să-l fi abandonat. Se spune că este imposibil pentru omul de azi să postească cum o făceau părinţii noştri. Este adevărat? Un călugăr benedictin, ducând o viaţa solitară, urmează orarul meselor trasat de sfântul Benedict în Regula sa. El constată că este un lucru uşor şi plăcut. Această formă tradiţională a postului este nu numai compatibilă cu munca, ci chiar propice oricărei activităţi; ea generează o stare fizică bună şi bucurie spirituală. Este sănătoasă pentru trup şi suflet. Lucrarea de faţă descrie acest `post regulat`. O concepţie rigidă asupra postului a îndepărtat puţin câte puţin poporul creştin de această experienţă de neînlocuit. Pentru a o redescoperi există un mijloc: `să iubim postul`, să-l vedem nu ca o pedeapsă, ci ca o eliberare”.
Despre lucrare, autorul afirmă că nu este un tratat, ci un eseu, „orientat într-un mod precis şi larg deschis spre infinitatea de practici care se adună sub numele de `post`. Centrată pe o formă particulară a acestuia – `postul regulat` – lucrarea caută să-i pătrundă sensul prin comparaţie cu comportamente asemănătoare. Într-un astfel de subiect, experienţa este totul. Deci, trebuia să pornesc de la ceea ce cunoşteam în profunzime. Am căutat să înţeleg această asceză care mi-a devenit familiară – postul prescris călugărului de Regula sa şi revenind în mod regulat în fiecare zi – legând-o de originile sale biblice şi patristice, de vicisitudinile datorate excesului sau lipsei în decursul secolelor, de omologii săi necreştini, chiar nereligioşi, de-a lungul epocilor şi în timpul nostru”.
